top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Blog arrow Portret arrow Dialog inedit despre opera Domnisoara Christina (I), de Cristina Scarlat, nr.7-8(98-99)iul-aug. 2011
Dialog inedit despre opera Domnisoara Christina (I), de Cristina Scarlat, nr.7-8(98-99)iul-aug. 2011 Print
Aug 30, 2011 at 05:00 PM

Cristina SCARLAT

 

CHRISTINEL ELIADE, MIRCEA ELIADE ŞI COMPOZITORUL ŞERBAN NICHIFOR1 ÎNTR-UN DIALOG INEDIT DESPRE OPERA DOMNIŞOARA CHRISTINA2 (I)

 

 

          Despre opera compozitorului Şerban Nichifor, Domnişoara Christina, cu un libret după textul omonim al lui Mircea Eliade, am scris în câteva ocazii.  Revenim de această dată cu informaţii inedite – convorbirile compozitorului cu Christinel şi Mircea Eliade despre opera lirică şi despre filmul lui Viorel Sergovici, care în 1983 erau deja proiecte demarate (vom apela în notele de subsol la materialele publicate anterior despre aceste realizări). Aceste mărturisiri – convorbiri ale soţilor Eliade se înscriu în seria documentelor de istorie literară şi de receptare a acesteia, care pun în lumină aspecte ce vizează relaţia autorului cu propriile sale texte, interesul pentru destinul lor în lume şi  configurarea riguroasă a unui alt aspect al operei:  transpunerea ei în alte limbaje ale artei (film, teatru, operă lirică, jazz, pictură etc.), de care ne ocupăm de peste cincisprezece ani şi care face subiectul unei lucrări de doctorat.

          Redăm, cu permisiunea compozitorului Şerban Nichifor, textele celor două convorbiri  telefonice ale acestuia cu Christinel Eliade şi cu Mircea Eliade, completând astfel informaţiile oferite anterior despre operă.     

                             

Convorbire telefonică

Christinel Eliade - Şerban Nichifor3

 

Şerban Nichifor: - Alo? Bună seara!

Christinel Eliade: - Bună seara!

Ş.N.: - Vorbiţi româneşte, da? Şerban Nichifor la telefon, de la Bucureşti!

C. E.: - Şerban Nichifor, a, bună seara!

Ş.N.: - Sărut mâna, vă rog frumos să mă scuzaţi că v-am deranjat! V-am sunat şi mai devreme, dar n-a răspuns nimeni...

C.E.: - Acum am sosit de la gară, acum zece minute, ne-am întors din Provence...

Ş.N.: - A, mă scuzaţi, vă rog...

C.E.: - Nu ne-ai deranjat deloc, ia spune...

Ş.N.: - Vroiam să vă întreb: aţi primit cumva casetele cu opera? Am înregistrat toată opera!

C.E.: - Da, le-a adus Corina. Dar încă nu le-am putut  asculta.

Ş.N.: - A, nu, nu, nu - nu mă refer la discuri. La casete...

C.E.: - Păi, da, casetele, nu le-am putut asculta pentru că... Stai o clipă!

Ş.N.: - Da, da....

C.E.: - Şerban Nichifor4... Corina, am avut casetele, nu?

Ş.N.: - Nu, dânsa a adus două discuri. Eu am trimis nişte casete!

C.E.: - Nu, nu, nu le-am primit...

Ş.N.: - A, bun. Voiam să vă întreb: să vă trimit mai bine nişte benzi sau preferaţi nişte casete, pentru casetofon, ca să ascultaţi toată opera?

C.E.: - Da, e mai bine casetă, cred.

Ş.N.: - E mai bine caseta...

C.E.: - Nu ştiu. Ce crezi că se trimite mai uşor, nu ştiu.

Ş.N.: - Da... Doamnă, uitaţi, de fapt, ce voiam să vă rog. Ştiţi că o să se facă probabil şi un film după această operă şi voiam să ştiu părerea Maestrului după ce ascultă...

C.E.: - Stai, stai o clipă!

Ş.N.: - Da.

C.E.: - Nu, discurile ni le-ai trimis... prin Corina... Da, spune, iartă-mă!

Ş.N.:-  Vă rog să mă scuzaţi... Voiam să ştiu părerea dânsului – adică toţi, toată echipa de realizatori vrea să-i ştie părerea în legătură cu realizarea muzicală!

C.E.: - Păi, da’ n-am ascultat încă, îţi spun!

Ş.N.: - Da, atunci...

C.E.: - N-am ascultat pentru că n-am avut cum. Am plecat, abia ne-am întors... O să ascultăm,  noi n-avem tourne-disque, o să ascultăm discurile în orice caz.

Ş.N.: - Şi caseta, este mai important...  Caseta durează două ore, adică e toată opera.

C.E.: - Păi da, dar nu le-avem!

Ş.N.: - Bun. Dar vi le-am trimis acum zece zile. O să mai încerc să  vi le mai trimit.

C.E.: - Ai trimis recomandat?

Ş.N.: - Recomandat expres.

C.E.: - Nu, n-am primit. Acum îţi spun, noi n-am fost aici, dar n-am găsit nimic la... De obicei poşta pune... Probabil că o să sosească zilele astea.

Ş.N.: - Da, bineînţeles. Doamnă Eliade, vă rog, spuneţi-mi, când să-l mai sun pe Maestru? Pentru că, după ce ascultă, aş fi vrut să-l întreb nişte detalii în legătură...

C.E.: - Poţi să telefonezi aşa, în vreo... după vreo zece zile...

Ş.N.: - Bun. Vă găsesc în Paris, da?

C.E.: - ...sincer, el nu prea e bine... Cum ?

ŞN.: - Vă găsesc la Paris ?

C.E.: - La Paris, la Paris, da, suntem la Paris până la sfârşitul lunii.

Ş.N.: - Până la sfârşitul lunii… Şi la ce oră să sun? La ce oră nu vă deranjez?

C.E.: - Păi, pe la...  cea mai bună oră este pe la unu ziua.

Ş.N.: - La ora unu.

C.E.: - Da.

Ş.N.: - Bine. Eu vă rog, încă o dată, să mă scuzaţi pentru...

C.E.: - Nu, nici deloc! Mi-a făcut plăcere să te aud. Şi, dacă nu ne găseşti, aici n-avem... dacă nu răspundem, suni seara.

Ş.N.: - Bun, deci pe la ora asta e bine, da?

C.E.: - Pe la ora asta e bine sau chiar până pe la unsprezece noaptea poţi să telefonezi.

Ş.N.: - Bun. Eu vă mulţumesc mult de tot şi o să încerc să mai trimit...

C.E.: - Şi noi mulţumim. Şi cred că a ieşit ceva foarte bun, nu?

Ş.N.: - Da, a ieşit ceva foarte bun. O să încerc să vă trimit printr-un...  adică, prin poştă, dar o să încerc să-l rog pe un prieten de-al meu5, care studiază la Paris, să vă dea un telefon să vă întrebe, poate, atunci... o să puteţi să vorbiţi cu el mai pe-ndelete, acum, fiind vorba de distanţă...

C.E.: - Ei, da. Ai dreptate.

Ş.N.: - Şi el să-mi scrie, ca să nu... Aş fi vrut să-l rog pe Maestru, dacă poate, după ce ascultă, să scrie câteva rânduri, dacă i-a plăcut şi... asta e foarte important pentru toată realizarea…

C.E.: - Da, sigur că da, asta n-avea nici o grijă, o face sigur.

Ş.N.: - Da...

C.E.: - Trebuie să ascultăm întâi.

Ş.N.: - Evident, bineînţeles. Eu o să încerc să vă trimit şi nişte benzi, pe viteza 19... poate totuşi...  aveţi posibilitatea... un magnetofon sau... E mai complicat...

C.E.: - Da, Ieruncii, dar nu putem, Ieruncii nu sunt aici decât...

Ş.N.: - Da, da... Atunci eu vă trimit... eu vă trimit casetele.

C.E.: - Bon... Perfect.

Ş.N.: - Bun, mă scuzaţi pentru deranj, doamnă.

C.E.: - Deloc, nici deloc. Mi-a făcut plăcere.

Ş.N.: - Multă sănătate vă urez şi...

C.E.: - Mulţumesc.

Ş.N.: - ...şi numai bine Maestrului.

C.E.: - Noroc!

Ş.N.: - Sărut mâna, doamnă!

C.E.: - Au revoir!

 

Convorbire telefonică Bucureşti-Paris6,

Mircea Eliade - Şerban Nichifor7

 

Şerban Nichifor :- Alo! Bună  seara! Doamna Eliade?

Christinel Eliade: - Da.

Ş.N.: - Şerban Nichifor la telefon!

C.E.: -Ah, da! Ce bine că telefonezi! Tocmai vroia să-ţi scrie Mircea astăzi! Am ascultat benzile şi ne-au plăcut foarte mult!

Ş.N.- Da...

C.E.: - Şi mai e nevoie să scrie?

Ş.N.: - Păi eu zic că ar fi foarte bine dacă ar putea  să scrie!8

C.E.: - Uite, ţi-l dau la telefon!

Ş.N.: - Da, mulţumesc!

C.E.: - La revedere!

Ş.N.: - Sărut mâna, Doamnă !

Mircea Eliade: - De-abia acuma, adică de curând  le-am putut găsi ca să le ascultăm..

Şerban Nichifor: - A, bună seara! Vă sărut, Maestre!

M.E.: - Da, şi le-am ascultat. M-au interesat. Le-am ascultat, m-au interesat, mi-au plăcut foarte mult, m-au interesat. Evident, am impresia că va fi şi altceva... nu vedeam, auzeam şi nu vedeam...

Ş.N.: - Da, o  să fie şi un film...

M.E.: - Şi nu pot decât să te felicit...

Ş.N.: - Vă mulţumesc mult de tot. Poate aveţi nişte rezerve, nişte observaţii, m-ar interesa în mod special...

M.E.: - Da,  n-am înţeles... Nu sunt rezerve, ci observaţii. N-am înţeles... Dar probabil că, atunci când Egor priveşte tabloul...

Ş.N.: - Da...

M.E.: - ...e o melodie, sunt melodii de vals. Şi îmi închipui că el se uită la tablou... Îmi închipui! sunt melodii de vals... De ce deodată se schimbă stilul matale şi sunt melodii de vals? ...poate evocă... evocă epoca, „la belle époque” ? ...

Ş.N.: - Da, exact.

M.E.: - Asta e ce-am înţeles eu...

Ş.N.: - Să vă explic în două cuvinte. Tema Christinei derivă dintr-o temă de vals.

M.E.: - Da.

Ş.N.: - Tema aceea, deci, derivă dintr-o temă de vals şi acea temă de vals are nişte metamorfoze, nişte transformări...

M.E.: - A, bun, bun, bun...

Ş.N.: - Şi starea respectivă, în  momentul în care el vede tabloul...

M.E.: - Acolo... aici... acolo începe să aibă el...

Ş.N.: - Da, da, da...

M.E.: - Da... Asta voiam să ştiu dacă... e menţionat că de-acolo...Vede tabloul şi-atunci apare tema... aproape... aproape... cum să spun..

Ş.N.: - Da...

M.E.: - ...e foarte bine, foarte clar prezentat, adică...

Ş.N.: - Da, da... E primul contact...

M.E.: - ...primul contact... şi pe urmă la groapă merg... e important...

Ş.N.: - Cum vi se pare ca realizare?...

M.E.: - Mie mi se pare foarte bună, zic eu. Nu pot să judec... Nu pot să ştiu decât că, întâi şi întâi, e un subiect pe care îl cunosc... şi îmi recunosc şi cuvintele din când în când... şi, al doilea, e o muzică nouă, care mă interesează foarte mult şi m-a impresionat. Dar, iarăşi, nu pot să... Da-mi place, aşa că sper că o să fie un mare succes.

Ş.N.: - Şi eu doresc în primul rând, şi toată echipa de la televiziune - că televiziunea vrea să facă acest film...

M.E.: - Da...

Ş.N.: - ...pentru un festival la Salzburg...

M.E.: - Da.

Ş.N.: - Şi toţi doresc cât mai mult să afle părerea dvs. Eventual o să vă trimită şi nişte proiecte de decor... sau...

M.E.: - Nu... astea toate sunt... scuze, dar nu am găsit, că n-am... nu aveam un... nu aveam la-ndemână, ştii, pe cineva la care să punem...  şi acum am găsit, acum câteva zile – patru-cinci zile chiar - şi am ascultat... şi tocmai mă gândeam să scriu câteva cuvinte, să-ţi spun...

Ş.N.: - Maestre, dacă aţi putea să-mi şi scrieţi ar fi grozav, aşa ca o dovadă...

M.E.: - Câteva cuvinte, că eu nu scriu...

Ş.N.: - Da, bineînţeles!

(Continuare în numărul următor)

 

Note:

 

1. Informaţii de istorie culturală – muzicală, literară – oferite de compozitorul Şerban Nichifor. Scrisoarea 1 Eliade (acceptul lui Eliade pentru Domnişoara Christina): 27 februarie 1980.  Scrisoarea din 27 februarie 1980 trimisă de Maestrul Mircea Eliade (prin care acceptase propunerea mea de a scrie opera Domnişoara Christina) fusese precedată, evident, de o scrisoare a mea de solicitare - scrisoare trimisă prin ianuarie 1980 - eu citind romanul în toamna lui 1979 şi fiind extrem de impresionat! - începând chiar din momentul lecturii să schiţez motive din viitoarea operă şi, în primul rând, valsul generator pe care i l-am cântat Lianei, care m-a încurajat mult să mă adresez lui Eliade pentru a scrie opera. Adresa lui Eliade am obţinut-o de la Doamna Yvonne Mitache, secretară la Uniunea Compozitorilor şi soţie a eminentului muzicolog Vasile Tomescu.

Am început libretul: 28 februarie 1980; am finalizat libretul: 26 martie 1980.

Am început actul I: 7.IX.1980, finalizat actul I: 28.II.1981; început actul II: 4.III.1981; finalizat actul II: 27.V.1982. Dedicaţie: “Pentru Liana! Dacă dragostea noastră nu ar fi fost, nu ar fi existat nici această operă!

Decembrie 1981: trimis lui Eliade Interludiile din opera Domnişoara Christina (realizate cu aparatură electro-acustică pusă la dispoziţie de prietenul Dan Timiş, în toamna 1980).

Scrisoarea 2 Eliade: 6 ianuarie 1981

Bursă United States Information Agency, septembrie-octombrie 1981; propunere de realizare operă la University of Illinois at Urbana-Champaign, 21.IX.1982 – unde am primit şi propunerea de a rămâne acolo, după cum, cu câteva zile înainte, primisem o propunere similară de la decanul Facultăţii de Muzică de la Michigan University, compozitorul William Albright; Întâlnire cu Eliade la New York (în casa Doamnei Perlea, sora Doamnei Christinel), audierea unor fragmente din operă şi dedicaţia lui Eliade pe cartea No Souvenirs – Journal, 1957-1969 oferită de el: 3 octombrie 1982; 5 octombrie 1981 – mă întorc în România.

Noiembrie 1982 – sunt anchetat de securitate şi acuzat de a fi racolat de CIA.

Sunt concediat de la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, unde eram un simplu profesor de violoncel – 16 martie 1983; rămân şomer până în ianuarie 1990, cu mici colaborări ca suplinitor profesor violoncel la diferite şcoli de muzică din Bucureşti şi la Filarmonica “George Enescu” (secretar muzical cu contract temporar pe şase luni). (…)

Ianuarie-iulie 1983: realizarea părţii electro-acustice a operei în studioul de post-procesare al Televiziunii Române, precum şi a înregistrării finale mixate (cu solişti şi cu orchestra Filarmonicii din Ploieşti, dirijată de Ludovic Bacs), în perspectiva realizării unui film de televiziune. Iulie 1983 – trimit înregistrarea finalizată lui Eliade, pe adresa de la Paris.

Convorbiri telefonice cu Doamna Christinel Eliade (2 august 1983) şi cu Mircea Eliade (18 august 1983).

Scrisoarea 3 Eliade: 20 august 1983.

Prima audiţie a operei în concert, în sala Radiodifuziunii Române: 20 martie 1984.

Scrisoarea 4 Eliade (acceptul lui Eliade pentru Şarpele): 2 iulie 1985.

Martie 1985: mă caută la telefon Domnul Handoca, pentru un interviu despre întâlnirea cu Mircea Eliade (…).

Primăvara 1987: îl întâlnesc la Domnul Handoca pe Noica – căruia îi ofer discurile mele cu Simfoniile 1 şi 2, precum şi cu Interludiile din opera Domnişoara Christina; 22 august 1987: primesc o scrisoare de apreciere de la Noica.

30.III.1987: mi se respinge dosarul pentru  gradul II în învăţământ.

Toamna 1988: sunt anchetat dur timp de patru ore, într-o carceră de la subsolul 2 al Securităţii (sediul actual al Poliţiei Capitalei) de un anume tov. Păunescu, care era foarte interesat să afle ce vorbisem cu Eliade în 1982 şi dacă fusesem racolat de CIA prin escorterul meu american, Paul Hiemstra.

Montarea Domnişoarei Christina  la Opera de Stat din Timişoara, 22 iunie 1994.

2. Fişa filmului, oferită chiar de compozitor, care este şi autorul libretului: Şerban Nichifor; tipul de operă: dramă lirică în două acte, după romanul omonim al lui Mircea Eliade.

Locul şi data premierei: - prima audiţie în concert:  Bucureşti, 20 martie 1984, Radiodifuziunea Română, Sala “Mihail Jora” (Studioul T-4), Orchestra Filarmonicii din Ploieşti, dirijor Ludovic Bacs, solişti Iulia Buciuceanu, Georgeta Stoleriu, Valeria Gagealov, Elena Grigorescu, Adina Iuraşcu, Ana Piuaru, Liana Lungu, Lucian Marinescu, Alexandru Moisiuc, Pompei Hărăşteanu, Vladimir Popescu-Deveselu; - ca spectacol: Timişoara, iunie 1994, Opera Română Timişoara, conducerea muzicală George Balint, regia artistică Marina Emandi Tiron, coregrafia Ştefan Gheorghe, scenografia Dumitru Popescu; Distribuţia: Simona Suhai – recitatoare, balerină. Vocea: Valeria Gagealov. Doamna Moscu: contralto, Elena Gaja. Simina - soprană, Diana Matei (Diana Papp). Egor-bariton, Costică Gâdea. Nazarie - bas, Vasile Tcaciuc. Doctorul-tenor, Alexandru Serac. (Orchestra şi Ansamblul de Balet ale Operei Române din Timişoara).

Personajele şi vocea fiecăruia: Domnişoara Christina (balerină/recitatoare) - personaj legendar, o tânără boieroaică tulburător de frumoasă, ucisă în circumstanţe dramatice în timpul Răscoalei Ţărăneşti de la 1907, căci, de fapt “n-au ucis-o ţăranii,  ci vechilul cu care trăia de câţiva ani… şi vechilul a ucis-o din gelozie”; Doamna Moscu (contralto) - sora Christinei şi proprietara conacului de la Bălănoaia; Sanda (soprană) -  fiica Doamnei Moscu şi logodnica lui Egor Paşchievici; Simina (soprană) - fetiţa Doamnei Moscu şi sora Sandei; Egor Paşchievici (bariton)  - pictor invitat la Bălănoaia de către Sanda, logodnica sa; Profesorul Nazarie (bas) - arheolog venit la Bălănoaia pentru săpături; Doctorul (tenor) - medicul Sandei.

Locul acţiunii: conacul de la Bălănoaia (în apropiere de Giurgiu);

Synopsis: Acţiunea se petrece în vara anului 1935, la conacul de la Bălănoaia, lângă Dunăre. Invitat de către logodnica sa, Sanda, pentru a petrece o scurtă vacanţă, Egor va fi foarte impresionat de tabloul fascinant al Domnişoarei Christina expus în sufrageria conacului, ca şi de legenda ei tragică, conform căreia aceasta ar fi devenit o entitate malefică (strigoi), căci  trupul îi dispăruse. Prin intermediul visului, Egor va cunoaşte o inefabilă poveste de dragoste cu Christina.  Graţie forţei irezistibile a acestei iubiri misterioase, dar damnate, visul va căpăta valenţele realului, iar  în final conacul va fi cuprins de flăcări – ca semn al exorcizării iniţiate de Egor prin “uciderea” rituală a vampirului. Totodată,  conacul în flăcări aruncă asupra tuturor personajelor umbra efemerului materiei în raport cu nemurirea sufletelor purificate    dragostea aparent imposibilă şi totuşi eternă a Christinei şi a lui Egor trangresând lumea profană şi continuând “dincolo de vămile văzduhului”… Epilogul operei dezvoltă una dintre metaforele esenţiale – de natură panteistă - ale textului lui Mircea Eliade: “… din întuneric se desprindeau acum contururi mari, încă nesigure de arbori… E o groază de care nu scapă nimeni. Prea multe vieţi vegetale şi prea seamănă arborii bătrâni cu oamenii, cu trupuri omeneşti mai ales… Dacă n-ar fi fost Dunărea, oamenii din părţile acelea ar fi înnebunit… E o altă vrajă, o vrajă mai uşor de primit, care nu te sperie…”. Concepută conform principiului “anamorfozei sonore” (introdus de compozitor în sfera artei sunetelor încă din 1976 – i.C.S.), lucrarea proiectează hierofania implicită a textului prin inversarea coordonatelor constitutive în desfăşurarea celor două acte. Astfel, în Actul I planul real este sugerat de Scena/Orchestra live, iar cel imaginar de Film/Muzica electronică. După o etapă tranzitorie la începutul Actului II (în care combinarea elementelor Film/Orchestră live şi Scenă/Muzică electronică determină o întrepătrundere a realului cu imaginarul), în final planul real va fi reprezentat de Film/Muzică electronică, iar cel imaginar de Scenă/Orchestră. Prin această anamorfoză a realului în  imaginar s-a urmărit marcarea traseului iniţiatic parcurs – sub impulsul forţei transcendentale a dragostei - de eroul principal Egor, ce trece din lumea materială în cea spirituală. (corespondenţă, Şerban Nichifor, martie 2011). Lucrarea are şi o variantă  LP, produsă de Electrecord cu numărul ST-ECE 2108, sub titlul Miss Christina-excerpts. Prestigiosul The New Grove Dictionary of Music and Musicians, second edition, Edited by Stanley Sadie, Executive Editor John Tyrrell, Volume 17, Monnet to Nirvana, Grove (Anglia, 2002; pp. 865-866) îl prezintă pe compozitor ca fiind autor, în special, al acestei opere componistice: “He has experimented with new techniques of sound organisation and structure, notably in his opera Domnişoara Christina.”  A se vedea şi Cristina Scarlat, Mircea Eliade pe scenele lumii, convorbire cu compozitorul Şerban Nichifor, în “Origini. Romanian Roots”, nr. 4-5 / 2005, pp. 35 – 39,  reluată integral în Caietele  Mircea Eliade, Asociaţia Culturală „Crişana”, Oradea, 2006, pag.157-172. Publicată şi în volumul de convorbiri Cristina Scarlat, Mircea Eliade. Hermeneutica spectacolului, I, Editura Timpul, Iaşi, 2008, pp. 129 – 146.

3. Convorbire telefonică Bucureşti – Paris, 02.VIII.1983.

4. Christinel Eliade se adresează Corinei Alexandrescu, sora lui Mircea Eliade.

5. Într-o epistolă din 16 aprilie 2011, compozitorul Şerban Nichifor menţionează: „Este vorba de eminentul compozitor Dan Timiş (...), cel mai bun prieten al meu – ne consideram fraţi ! -, ce plecase în 1982 la Paris pentru a se perfecţiona la IRCAM. Dan m-a ajutat foarte mult încă din anii ,80, în prima etapă a elaborării părţii electro-acustice a operei Domnişoara Christina. Atunci, în casa din Bucureşti în care locuia cu părinţii săi, Vasile Timiş (un admirabil compozitor, actualul Patriarh al muzicii româneşti) şi Paulina Timiş, Dan mi-a pus la dispoziţie toată aparatura de care dispunea (un sintetizator electronic şi un casetofon special multi-track) pentru a realiza fundalul electro-acustic ce a stat apoi la baza discului Electrecord ce a cuprins un fragment din opera mea. În 1986, Dan s-a stabilit în USA, unde a făcut o extraordinară carieră în domeniul Computer Music, ce îl pasiona încă din anii studenţiei la Conservatorul bucureştean. Din păcate, şi Dan a trecut în Eternitate (în urma unui infarct) cu mult înainte de vreme, la începutul anului 2009, pe 3 februarie... Despre Dan Timiş găsiţi date la link-urile de mai jos: http://www.myspace.com/nichiforserban/videos/video/56801125, http://www.freescores.com/Download-PDF-Sheet-Music-Dan-Timis.htm.

6. Convorbire telefonică Bucureşti -Paris,18VIII.1983.

7. Într-o epistolă din 16 aprilie 2011, dl Şerban Nichifor îmi oferă informaţii suplimentare referitoare la această convorbire cu Mircea Eliade despre opera Domnişoara Christina: Şi eu vă mulţumesc pentru confirmare. În perspectiva eventualei publicări, doresc să  menţionez faptul că am înregistrat această convorbire telefonică cu mijloace empirice (cu o veche cască audio cu magneţi, pusă în dreptul magneţilor telefonului de atunci - deci prin inducţie magnetică -, casca fiind apoi conectată la un vechi magnetofon Tesla... de aici şi calitatea proastă a înregistrării), conştient fiind de faptul că, în viitor, ea va deveni un document ce îi va putea interesa pe cercetătorii creaţiei lui Mircea Eliade. Şi acum sunt emoţionant ascultând vocea atât de “tânără”, atât de optimistă şi de încurajatoare a lui Mircea Eliade - ce era foarte suferind în acea perioadă (îmi reamintesc că la New York purta nişte mănuşi speciale pentru a i se atenua durerile teribile la mâini...). Mi-l reamintesc - era foarte slab, vizibil suferind, dar emana o incredibilă tinereţe,  forţă spirituală fantastică şi un optimism extraordinar... Din păcate, a fost ultima oară când am vorbit cu el... Peste puţini ani a intervenit incendiul devastator - şi la propriu, şi la figurat -, urmat la foarte puţin timp de trecerea în eternitate a Maestrului... I-am rămas dator cu un balet după Şarpele... între timp în viaţa mea s-au produs multe şocuri (şi pozitive, dar şi negative) foarte puternice şi nu am apucat să mă ţin de cuvânt, prins fiind în aceste evenimente desfăşurate într-un ritm foarte alert (dintr-unul într-altul...) (…) Ţin  minte că prima fiinţă căreia i-am cântat tema centrală a operei (valsul metamorfozat ulterior în întreaga lucrare) a fost Liana.

I-a plăcut foarte mult şi m-a încurajat mereu să termin opera. De fapt, dacă Liana nu exista, nu exista nici această operă (am scris aceste cuvinte pe prima pagină a partiturii, ca dedicaţie şi motto totodată). În sensul profund al romanului lui Eliade - forţa indestructibilă a dragostei, prin care Christina este (în opinia mea) un personaj eminamente pozitiv (…). Cu deosebită consideraţie, Serban Nichifor”.

8. Compozitorul îi solicită lui Mircea Eliade câteva rânduri prin care acesta să-şi exprime acordul pentru  transpunerea muzicală a textului Domnişoara Christina.Scrisoarea din 27 februarie 1980 trimisă de Maestrul Mircea Eliade (prin care acceptase propunerea mea de a scrie opera Domnişoara Christina) fusese precedată, evident, de o scrisoare a mea de solicitare - scrisoare trimisă prin Ianuarie 1980 - eu citind romanul în toamna lui 1979 şi fiind extrem de impresionat! - începând chiar din momentul lecturii să schiţez motive din viitoarea operă, şi în primul rând valsul generator pe care i l-am cântat Lianei, ce m-a încurajat mult să mă adresez lui Eliade pentru a scrie opera. Adresa lui Eliade am obţinut-o de la Doamna Yvonne Mitache, secretară la Uniunea Compozitorilor şi soţie a eminentului muzicolog Vasile Tomescu.” (Şerban Nichifor, epistolă din 17 aprilie 2011). A se vedea şi  Cristina Scarlat, Mircea Eliade pe scenele lumii, convorbire cu compozitorul Şerban Nichifor, în Origini. Romanian Roots”, nr. 4-5 / 2005, p. 39.


(Această lucrare a fost posibilă cu sprijinul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane în cadrul proiectului POSDRU / 1.5 / S/ 78342.) Transcriere, comentarii şi note:Cristina SCARLAT


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.