top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Traduceri arrow Versuri de Gerard Bayo - traducere de Horia Bădescu, nr.7-8(110-111),iulie-august 2012
Versuri de Gerard Bayo - traducere de Horia Bădescu, nr.7-8(110-111),iulie-august 2012 Print
Iul 31, 2012 at 10:00 PM

 GÉRARD BAYO

 

Născut în 1936 la Bordeaux, Franţa, Gérard Bayo, autor a peste douăzeci de volume de poezie şi unul dintre cei mai interesanţi exegeţi ai lui Rimbaud,  laureat al premiilor „Artaud” şi „Lucian Blaga”, este un căutător de adevăr interesat de puterea magică a verbelor şi nu a vorbelor, ale cărui poeme, deja cunoscute publicului de la noi, sunt tot atâtea căi spre adâncurile sufletului omenesc, tot atâtea mâini întinse celui de lângă tine.

Dimensiunea cosmică a fiinţei omeneşti, sacralitatea ei, iată cel mai important lucru pentru acest poet care nu ezită să se implice, pentru acest prieten al României pentru care Maramureşul rămâne un spaţiu privilegiat. Frate al după-amiezilor triste şi al sărbătorilor celeste. Preot al încenuşatei noastre existenţe şi al misterului prăznuit în umilinţa firului de iarbă. Refuzând să abjure, clamând sacralitatea lumii şi apartenenţa omului la această sacralitate.

 

Seară la Deseşti

 

Pe prispă pentru cel puţin

o oră

soarele a prins să lumineze.

 

Eşarfă de sori stinşi, noaptea care se-apropie

va-nchide orizontul

peste imensitatea care îţi aparţine.

 

Sat din Est

 

La început

de iarnă, cu securea-n pădure.

 

Acolo îşi inventează

zi după zi orizontul.

 

În centrul lui, în inimă,

          viaţa şi moartea

îşi află locul. Alfa şi omega,

 

noapte

şi zi

                   una de alta se depărtează.

 

În lumea asta

sau în cealaltă, o iubire,

                   un destin fiecăruia.

 

***

 

Acolo unde

ne-am fi putut naşte,

lumiţi deja suntem.

 

La ani lumină,

o singură privire în drum spre noi – una singură

          totdeauna aceeaşi, străină.

Târziu. Mereu foarte târziu – nicicând

prea târziu.

 

La răspântie

 

Capul

plecat, aripile zdrenţuite

în mijlocul câmpului. Aici vin cei fără de ţară.

 

De aur

stins miriştile. Abia

aplecată prăjina,

se leagănă

 

laţul negru, spre nord, spre est

şi spre sud.

 

Din ce în ce

mai istoric ogorul

peste tot pe pământ. Insă chipul

omenesc, necunoscut,

 

pentru câtă vreme încă

rămâne acelaşi?

                       (Fildu de Sus)

 

Scara lui Iacob

 

Îngerii urcă

şi coboară, urcă din nou

şi coboară.

 

(...)

 

Doar în tine picioarele lor

Pe pământ se aşază.

 

Avram Iancu

 

În ocol sub acoperişuri

aproape  pân’ la pământ

e strânsă de-acuma

tăcerea,

o poţi vedea în afara

duratei.

 

Pân’ la pământ coboară acoperişurile

la poala colinei.

 

Eternitatea nu-ncepe

 

de mâine, ea-i tăcerea naşterii

reîncepute.

          (Mărişelu)

 

Cucul din mai lângă noi

 

Trei vaci coboară

pe drum căutând

prin şanţuri sarea iernii trecute.

 

Poate că nu ne vom mai

revedea.

 

Toţi trei l-am văzut deasupra capetelor,

l-am ascultat.

 

Atâţia ani ne-am întâlnit la unul ori la celălalt;

atâtea ore totuşi trăite

împreună,

şi separat.

 

Tu nu te-adresezi

decât celor vii, fără niciun drept, pentru-a le vorbi despre

                   morţi

fără niciun drept de asemenea.

 

Şi-n loc s-o faci cât mai bine 

celui mai grăbit îi vorbeşti;

 

vorbeşti

în numele unora, al altora. Cu ce drept?

 

Şi nu vorbeşti despre nimic. Nici măcar

nu vorbeşti,

                      cum ar face-o

el. El care,

 

în taină, te anunţă: du-te

la cel mai grăbit.

 

L-am văzut

anul acesta peste capetelor noastre zburând,

l-am auzit. 

                   (Tarniţa)

Prezentare şi traducere de Horia Bădescu


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.