top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Traduceri arrow Versuri de Gerardo Vacana - traducere de Doina Opriţă, nr.7-8(110-111), iulie-august 2012
Versuri de Gerardo Vacana - traducere de Doina Opriţă, nr.7-8(110-111), iulie-august 2012 Print
Iul 31, 2012 at 10:00 PM

 GERARDO VACANA

 

        Poetul italian Gerardo Vacana este cunoscut cititorilor din România prin volumul său Variaţiuni despre real (apărut în 2009 la Editura Limes, Cluj-Napoca), o selecţie de versuri din mai multe culegeri publicate între anii 1981 şi 1989. Poeziile din această pagină fac parte din culegerea L’orto (Grădina, 2009), unde autorul încearcă o experienţă aparte, precis descrisă de criticul Giorgio Bàrberi Squarotti, prefaţatorul ediţiei italiene, prin următoarele cuvinte: „Citind noua culegere de versuri a lui Gerardo Vacana, m-am gândit imediat la un Virgiliu modern, nu cel aluziv, teocrit la modul rafinat, alexandrin, erotic şi visător din Bucolice şi cu atât mai puţin cel epic şi patetic din Eneida, ci cel narativ şi, în acelaşi timp, înclinat spre demonstraţie şi spre instruire în ce priveşte moralitatea şi viaţa, spre muncă şi spre lucrările câmpului, cel din Georgice”. Vacana deţine premiul „Blaise Cendrars”, obţinut la Neuchatel, Elveţia, în anul 2000.

  

* * *

 

Grădina e solicitantă ca şi via.

Vara mai ales, te solicită

din zori până-n seară.

Braţele picioarele capul

le simţi grele în orele calde

de iulie şi de august.

Ca florile şi frunzele,

îşi revin

cu răcoarea serii

şi a nopţii.

          (24 iulie 2004)

 

* * *

 

E bună ora matinală

când cauţi căldura soarelui

şi te fereşti de umbra rece.

 

Dar e bună şi ora amiezii

când fugi de soarele ce frige

şi cauţi răcoarea sub copacul

cel mai apropiat de straturi.

 

(E ora ce coace grâul şi strugurii,

în care cântă greierii întruna.)

 

Fiecare oră a zilei are aur în gură.

                   (30 iulie 2004)

 

Unchiul Antonio

                   Lui John Montague, frate cosmic*

 

Printre plăcutele corvezi din grădină,

ce dragi le-au fost şi lor o viaţă-ntreagă

simt mai aproape, mai vie

prezenţa morţilor mei.

Poate că în grădină îi cinstesc mai mult.

Unchiul Antonio – dintre noi cel mai puternic

şi care cel mai tare

de moarte se temea urând-o (presimţea

c-o să-l lovească pe la spate?)

nici cimitirele nu-i plăceau –

mă întreba uneori dacă vreo lege

interzicea să fie îngropat aici.

                   (10 iulie 2004)

 

* Poet irlandez, născut, ca şi autorul, în 28 februarie 1929.

  

Coşurile

 

La serbările patronale,

prin târguri mă-nvârtesc

pe lângă câte-un neobişnuit ţăran

care mai vinde coşuri

de mâna lui făcute.

Cumpăr întotdeauna mai multe

şi nu mă târguiesc.

Mă fascinează munca aceea migăloasă.

Şi nu sunt niciodată destule

pentru fructele din grădină.

Dar ai mei susţin

că nu mai ştiu unde să le pună

şi se-nfurie.

Iubesc vechile meserii

şi mă tem că dispar.

Mi-ar plăcea ca frizerul

să nu-l ucidă pe bărbier.

          (3 august 2004)

 

* * *

 

Iubeşte-ţi satul

dar evadează din când în când,

caută noi orizonturi,

înfruntă riscul:

nu rămâne prizonier

al mierii şi vicleniei lui.

 

Dar alege pentru plecare lunile moarte

pentru câmp şi grădină.

          (4 august 2004)

  

* * *

 

Nenumărate sunt lecţiile din grădină.

azi am descoperit un conflict

între generaţii: tinere plante

de varză încearcă să sufoce

planta mamă

ce are încă multă vigoare,

face din nou frunze şi flori

pe tulpina dreaptă şi robustă

şi rezistă la secetă.

 

Nu se lasă înlocuită de progenituri

şi nu renunţă la durata naturală.

Atâta dorinţă de viaţă

îmi descumpăneşte coasa.

          (22 august 2004)

 

* * *

 

Stoluri de rândunele petrec

în grădină. După atâta zbor

se-aşază o clipă pe cablul

de curent de deasupra.

Apoi încep de-ndată

să se agite şi să ciripească,

ameţite de soare până seara.

 

Dintre toate păsările

rândunicile seamănă

cel mai mult cu ştrengarii

care se joacă şi ţipă,

îndârjiţi să rămână pe-afară

şi după ce soarele

coboară în spatele munţilor.

          (29 august 2004)

 

* * *

 

Cherchez la femme şi în grădină:

la cine se gândeşte grădinarul

când cultivă cu dragoste

căpşunile şi zmeura?

Cărei guri îi sunt menite deliciile?

 

Pentru cine are grijă să aşeze

fructele în coş

ca pe nişte flori?

Cui vrea să aducă omagii,

pe cine vrea să impresioneze?

 

El, atât de necioplit din fire!

          (1 septembrie 2004)

 

* * *

 

Dintre fructele neculese

pe loc de frunte stau cele de cachi:

la căderea frunzelor, rămân pe ram

dăruindu-şi calda culoare

lunilor reci şi despuiate.

 

Aşa delicioase cum sunt

adesea omul nu le culege,

Nu renunţă să-şi ofere

lui şi altora spectacolul acela.

Le vor ciuguli încetul cu încetul

albina, viespea, păsările.

          (11 ianuarie 2005)

 

* * *

 

Grădini fără număr

în spatele caselor ori pe-aproape,

cultivate cu iubire

de oameni simpli sau de Cincinnatus

prin sate ori prin oraşe!

 

Strădania forfotitoare

în grădinile de pe lângă lacuri,

mări, fluvii, torente, râuri:

inestimabilă bogăţie

secretă a planetei!

          (19 august 2005)

 

* * *

 

Strecor cu grijă mâna printre ierburi şi spini

descopăr într-o scobitură

măsline-ngrămădite

ca ouăle în cuib.

 

Vântul, un şuvoi de apă, ori cine ştie

ce le-o fi împins acolo,

după un plan (ai zice).

 

Şi-acum stau adunate, ascunse

de parc-ar vrea să scape de-un pericol,

aşteptând vreo întâmplare,

poate că naşterea plantelor, din seminţe.

 

Aşa-i: un semn ar putea fi

că pentru altceva, nu pentru teasc

sunt hărăzite. Şi mâna mi-o retrag.

          (9 ianuarie 2006)

Prezentare şi traducere de Doina Opriţă


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.