top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Traduceri arrow Versuri de Nancy Burke (prez şi trad de Ana Olos), nr. 11-12 (114-115), noiembrie-decembrie 2012
Versuri de Nancy Burke (prez şi trad de Ana Olos), nr. 11-12 (114-115), noiembrie-decembrie 2012 Print
Nancy BURKE


           Nancy Burke face parte din categoria autorilor migranţi, pentru care poezia scrisă în limba maternă ţine locul patriei. Născută în Connecticut, SUA, a făcut studii în America, Franţa şi Spania. A absolvit Colegiul Radcliffe de la Universitatea Harvard, a urmat studii doctorale şi s-a stabilit apoi la Toronto, unde a predat literatură americană şi canadiană. În 1990 pleacă la Varşovia ca profesor de literatură nord-americană, fiind, în acelaşi timp, şi directoarea Centrului de Studii Canadiene până în 2006. Se stinge pe neaşteptate în urma unei operaţii banale, regretată de toţi care au descoperit-o prea târziu. A publicat numeroase  studii literare şi a tradus din autorii polonezi contemporani. Volumele ei de poezie: Images while Drowning (Imagini din timpul înecului, 1996), Mirrors of Memory (Oglinzile memoriei, 2000), Scorched Earth (Pământ pârjolit, 2003),  traduse în poloneză, rusă şi sârbă, sunt o sensibilă mărturie a trecerii ei prin lume. Traducerile acestea intenţionaseră să fie o surpriză pentru Nancy, dar n-a fost să fie...


La început

 

la începutul fiecărui an

încerci să pui ordine în lucruri,

îţi deretici camera, aranjezi prin sertare,

pui actele în dosare, arunci

 

resturile

 

toate resturile acumulate

din viaţa ta aglomerată,

care se adună an-de-an -

munţi de bileţele, scrisori, fotografii,

amestecate cu documente importante

 

e dureros

să le vezi pe toate

şi să priveşti înapoi

 

cine oare se va obosi în viitor

să examineze lucrurile importante

doar pentru noi înşine?

 

resturi

 

iar viaţa, ca o cutie poştală dezafectată,

prăfuită de timp,

se umple de frânturi

din realitatea îngrămădită

 

şi ceea ce ai fost

şi ceea ce ai însemnat

devin - în ultimă instanţă -

hârtii,

 

fotografii decolorate

şi forme

 

apoi cenuşă

 

începe un alt an,

nu poţi să stai pe loc,

 

vei păstra şi aduna

frânturi

care sunt de fapt sinele tău.

 

Meditaţii de iarnă

 

Fixează-ţi privirea pe un pom desfrunzit

pe un câmp îngheţat

târziu în decembrie,

soare puternic şi frig.

Sentimentul că îmbătrâneşti

îţi invadează sufletul

ca şi crivăţul dinspre hotarul de est.

 

Fixează-ţi privirea pe un câmp gol

pudrat cu perle lucitoare,

cu copaci goi şi negri înfipţi în el.

Timp de meditaţie

despre contraste şi lipsa de sens.

 

Pădurea - neagră şi de argint -

încoronată de lumina de iarnă,

care aici nu reflectă,

spunându-ne ceva semnificativ,

spunându-ne să fugim.

Amintirile celorlalţi

 

Amintirile celorlalţi

mă spală ca ploaia

toate vieţile cu pagini secrete

şi, când se deschid,

lasă urme adânci

ca ácele grindinii

şfichiuindu-mi obrazul.

 

La întâmplare

 

Gânduri întâmplătoare

duminică seara

într-un oraş rece, neprietenos,

departe de casă,

unde lumea trece cu feţe îngheţate

iar cerul e plin de negură.

 

Oare chiar eu am ales ţara asta?

Am văzut, oare, un loc diferit?

Acum vântul mătură hârtiile murdare,

lovindu-mă peste faţă.

 

Un vizitator

 

Un străin aşteaptă

să apese soneria de la uşă

iar tu încerci să-ţi aminteşti

când l-ai mai văzut acolo.

 

O dorinţă din trecut.

Va aduce acum ce i-ai cerut?

Va împlini ce-ai visat?

De ce-ţi doreşti aşa mult să fie adevărat?

 

Ascultă atent.

Cu ochii închişi.

Acum uşa s-a şi deschis.

Care-i surpriza?

 

Iubirea

 

Iubirea

ca o pată lăsată de afine

pe gură sau dinţi

greu de şters -

dar se poate face

 

cu efort.

 

El paso por la tierra

 

Trei ceasuri

a aşteptat la răscruce de drum

privind maşinile ce treceau

privind şi aşteptând

ştiind că va veni clipa

când ea o să apară.

 

Te-a aşteptat cineva atât de mult

pe tine

ţi-a întins cineva mâna

ca să te treacă peste prăpastie

sau peste drum

ca şi cum ar fi fost

răscrucea vieţii lui?

 

Trecem pe aici doar odat’

iar pe drum

suntem nespus de singuri.

 

Istanbul - factorul uman

 

Secole de istorie

în fluxul şi refluxul

negrului Bosfor,

opulenţa imperiilor

care-au fost şi s-au dus

cu puterea spăşită

de timp nemilos.

Splendoarea Bizaţului,

bogăţia Constantinopolului,

şi gloria otomanilor,

au rămas acum doar

în monumente, vitrine de muzeu,

pe pereţi prăfuiţi de timp.

 

Doar marea rămâne

neatinsă de veacuri

 

iar dinspre Asia,

o femeie cu ochi înnoptaţi

priveşte peste ape

aşteptând,

cu tristeţea-n priviri.

 

Trenod

 

Unde sunt mâinile

care se-ntind să atingă?

 

Unde sunt vocile

ce-ar trebui să ţipe de bucurie?

 

Mi-au smuls inima

şi-au pus în locul ei un trandafir.

Spinii mă vor înţepa

şi voi şti

că mai trăiesc.

 

Enigmă

 

Tu tot mai crezi în basme

ce sfârşesc cu bine,

în iubire.

Tu tot mai crezi în bunătate,

în inimi altruiste,

în compasiune.

 

Tu tot mai speri să fii consolat

când oamenii îşi întorc faţa

iar vântul îşi urlă ura

peste ferestrele cu jaluzele.

 

Ca să te cruţe -

toate oglinzile au fost sparte

şi nu mai poţi să-ţi vezi chipul.

 

Din volumul  Wypalona Ziemia - Scorched Earth (Pământ pârjolit), Torun: Algo, 2003

 

Prezentare şi traducere de Ana OLOS

Dec 10, 2012 at 10:46 AM


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.