top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Comemorări arrow In memoriam Augustin Cozmuța, nr. 11(150), nov. 2015
In memoriam Augustin Cozmuța, nr. 11(150), nov. 2015 Print
Dec 03, 2015 at 11:00 PM

 

CĂLĂTOR

PRIN NORDUL LITERAR

 

          Augustin Cozmuţa şi-a pus întreaga existenţă în slujba presei, pe care a servit-o cu devotament încă din 1968. Pe lângă activitatea marcantă desfăşurată în paginile ziarelor din Maramureş, a colaborat şi la o serie de reviste literare de prestigiu precum „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Astra”, „Ateneu”, „Archeus” etc. Ca o încununare a acestei activităţi îndelungate, din 2002, este secretarul general de redacţie al revistei „Nord Literar” din Baia Mare. A debutat editorial în 1995 cu volumul de interviuri Punct de trecere. În 2000, a urmat lucrarea intitulată Punct de vedere, în care a selectat câteva din cele mai incitante editoriale publicate de-a lungul timpului. Întreprinde o lungă călătorie în Statele Unite, iar la întoarcere îşi reuneşte notele de drum în volumul Coasta Pacifică. Jurnal californian (2002). Apărut la Editura Risoprint din Cluj-Napoca în 2004, următorul volum al gazetarului se intitulează Punct critic. După cum anticipează şi titlul, lucrarea reuneşte o amplă selecţie din cronicile pe care le-a publicat pe parcursul anilor criticul şi istoricul literar. Punct critic este cartea unui cititor împătimit, care a ştiut să se apropie de tot ceea ce înseamnă valoare. În fruntea cărţii se găsesc două eseuri în care autorul îşi argumentează demersul. Studiul ce deschide cartea se intitulează Din lecturile mele. Augustin Cozmuţa vorbeşte aici, în prelungirea unei îndelungate tradiţii, de viciul nepedepsit al lecturii, de „iscusita zăbavă” a cărţilor. Eseistul face elogiul lecturii şi îl laudă pe cititorul de vocaţie. Lectorul autentic e comparat cu scriitorul autentic, deoarece nici acesta nu scrie pentru a obliga pe cineva la lectură. Adevărat beneficiar al operei de artă, cititorul este considerat un egal al creatorului, al cărui colaborator devine prin descifrarea semnificaţiilor textului. Eseistul consideră că, asemenea genezei operei, receptarea ei reprezintă tot o problemă de vocaţie. În plus, actul lecturii se poate transforma într-o veritabilă bucurie a spiritului. Cozmuţa vorbeşte şi de criza lecturii ce caracterizează lumea contemporană, în care cititorul bombardat informaţional nu mai poate opri timpul şi nu mai regăseşte plăcuta zăbavă de odinioară. Fenomenul nu îl îngrijorează însă pe eseist, deoarece nimeni nu mai poate avea azi pretenţia că a citit totul. Cititorii reali sunt consideraţi atipici, deoarece nu seamănă unul cu celălalt. Mai mult, există şi cazuri în care rolurile pot fi oricând inversate, lectorul transformându-se într-un scriitor împătimit. Un asemenea cititor atipic se consideră şi Augustin Cozmuţa, care îşi adună impresiile de lectură între coperţile unei cărţi. Comentariile exegetului nu tind către exhaustivitate, ci sunt rodul unei riguroase selecţii, o selecţie ce se bazează atât pe importanţa cărţilor parcurse, cât şi pe valoarea demersului critic întreprins. Foiletonistul nu îşi arogă alt merit decât acela de a-şi fi căutat în vastul spaţiu al lecturii un modest „Punct critic” de unde să urmărească şi să ia în stăpânire, într-o manieră personală, fenomenul literar.

          Cărțile lui Augustin Cozmuța vorbesc despre lecturile ample ale unui cititor de profesie, puternic ancorat în toposul maramureșean, care a trăit din plin fascinația cărții și plăcerea lecturii.

Gheorghe GLODEANU

 

***

 

          Doar câteva săptămâni au trecut de când colegul Augustin Cozmuța mi-a oferit al doilea volum al său de convorbiri literare. Cine să fi bănuit că i se apropie cu atâta grabă ceasul?

          Știam cât se luptă cu boala. Își purta însă durerea cu demnitate și cu împăcare.

Avea proiecte în lucru… Încă nu trebuia să se întâmple.

Îi rămân cărțile, articolele. Îi rămâne printre noi, colegii de redacție, spiritul. Îi simțim bunătatea, înțelepciunea, blândețea. Îl auzim scăpând câte-o vorbă de duh. Sau discutând cu patimă despre ultimele cărți citite.

I-am admirat întotdeauna echilibrul și decența în formularea judecăților critice, umorul fin, profunzimea gândului.

Augustin Cozmuța rămâne cărturarul pur-sânge, care-și asumă actul cultural și se simte dator să-l împărtășească, primenit și îmbogățit.

Am învățat multe de la Augustin Cozmuța. Ca om și ca jurnalist. Îi promit că le voi duce – la rându-mi – toate, cu cinste, mai departe.

Să-i fie țărâna ușoară!

Delia MUNTEAN

 

***

 

ADIO, AUGUSTIN COZMUȚA!

 

          Acum, când ne pregăteam să marcăm două evenimente importante din viața revistei „Nord Literar”: apariția numărului 150 și a X-a ediție a Zilelor Revistei, vestea morții distinsului nostru coleg Augustin Cozmuța, secretarul general de redacție și unul din membrii fondatori, ne-a întristat profund, punând bucuria numeroaselor împliniri sub umbra doliului.

          Pe lângă regretul profund lăsat de plecarea dintre noi a lui Augustin Cozmuța, „Nord Literar” pierde unul dintre redactorii săi care, încă din faza de proiect și până în zilele sale din urmă, când se afla pe patul de spital, i s-a dăruit cu toată forța sa creatoare, contribuind în mod substanțial la creșterea prestigiului și a valorii acestei publicații. Dar pierderea este, în egală măsură, pentru viața literară, Augustin Cozmuța fiind nu doar ziaristul care a arătat ce înseamnă a fi cinstit și dăruit adevărului, ci și un fidel cronicar al vieții culturale a Maramureșului.

Spuneam cu un alt prilej că, dacă odată se va scrie istoria culturală a acestor locuri, Augustin Cozmuța ar ocupa în aceasta un loc important, deoarece, timp de peste patruzeci de ani, a fost cea mai autorizată și chemată voce să scrie. Contribuțiile sale în critica literară sunt semnificative. Notăm: colaborarea la revistele „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Astra”, „Ateneu”, „Nord Literar” și altele; cărțile publicate – Punct de trecere (1995), Punct de vedere (2000), Punct critic (2004), Pagini de critică literară (2010), Momente și schițe pe scena critică (2013), Alte pagini de critică literară (2014), Interviuri literare (2015); numeroase antologii și culegeri de texte literare. Toate acestea întregesc vasta activitate scriitoricească a lui Augustin Cozmuța.

Despre scrierile sale s-au pronunțat mulți critici. Gheorghe Pârja surprindea o altă latură a scriitorului Augustin Cozmuța, referindu-se la volumul Coasta Pacifică. Jurnal californian (2002): „Cred că este marele secret al acestei cărți, scrise cu energia verbului, cu spiritul de observație al omului care coboară într-un spațiu fascinant, dar care ne spune că în acest Jurnal nu este vorba atât de mult despre America, cât, culmea, despre el, autorul, și despre obsedantul spațiu din care a plecat”. Ioan Mariș considera volumul Punct critic o „carte ce probează spiritul critic al autorului, care mizează în glosele sale consacrate unor nume de referință din literatura contemporană română nu numai pe revelarea valorilor esteticului în operele intrate în exercițiul său hermeneutic, fie vorba de nume mai de prim-plan sau de scriitori de mai mică anvergură”.

Augustin Cozmuța s-a născut în Cernești (Maramureș), în data de 14 noiembrie 1944, și a decedat în ziua de 22 noiembrie 2015, în Baia Mare.
A fost absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1967), cu teza de licență E. Lovinescu și modernismul, și al Facultății de Filosofie, cu lucrarea de licență Politicul în publicistica lui Eminescu. A urmat cursuri postuniversitare de sociologia culturii și a presei. A fost doctorand al Universității „Babeș-Bolyai”, specializarea Sociologie. Debut absolut în „Tribuna”, 1966. Din 1968, ziarist la Baia Mare. Din 2003, secretar general de redacție al revistei „Nord Literar”. Membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj.

Săluc HORVAT

 

***

 

Numărul 150 fără Cozmuţa

 

Ultima dată l-am pomenit pe Augustin Cozmuţa vineri, la un opţional de jurnalism. Pregătesc cu elevii clasei a XII-a de la „Lucaciu” un volum colectiv de interviuri, Dialoguri maramureşene, iar fata care avea de mai bine de-o lună întrebările pregătite şi verificate mi-a zis că nu-i mai răspunde la telefon. Ştiam, simţeam ce înseamnă asta... Memoria involuntară mi s-a activat spontan, mai ales că în vara aceasta, în dimineaţa zilei de 17 iunie a fost singura dată când mama n-a mai ridicat telefonul.

Cu câteva săptămâni înainte am întâlnit-o pe doamna Cozmuţa la redacţie. Venise să ia paginile pentru corectura ultimului număr din „Nord Literar”. Şi era, oarecum, mulţumită de şpalturile care-i mai distrăgeau atenţia soţului ei de la boală. M-am uitat întotdeauna la ei cu mare drag, ca la un model de cuplu veşnic, care se-nţelegeau dintr-o privire şi păreau unul.

Se întâmplă tot mai des de-o vreme-ncoace să scriu pentru prima dată despre cei apropiaţi abia după ce nu mai sunt fizic printre noi. Amintirile se amestecă încă necernute. Pe Augustin Cozmuţa nu-l pot vedea altfel decât bonom, împăciuitor, punctând mereu esenţialul şi sesizând rapid anormalitatea sau ilaritatea unei situaţii. Avea un fel de-a pune paie pe foc cu tandreţe, fără ranchiună sau iz de vendetă. Scorpioni amândoi, nu ne puteam abţine să nu înţepăm anturajul, dar diferit: el, calin-alcalin, eu, arogant-agasant-ironic.

Îi reproşam deseori faptul că scrie prea mult despre autorii locali, că acordă prea multă importanţă unor cărţulii pe care eu le percepeam drept transparente sau fade, iar el îmi reproşa că nu-i prea bag în seamă („Daniela, cineva trebuie să scrie şi despre ei, că-s ai noştri”).

Augustin Cozmuţa avea o deschidere extraordinară către tinerii pe care-i încuraja. Şi detensiona cu dexteritate focarele de animozităţi. Bun moderator, reuşea să-i concilieze pe rebeli. Era tare îndrăgit ca profesor. Un dresor cultural nordic. Formator de opinie. A fost prezent la toate lansările mele de carte sau la întâlnirile organizate cu liceenii pentru care era un model. De fapt, şi eu am crescut cu triada Ghenceanu-Cozmuţa-Pârja de la „Graiul”, ştiută încă de la tata. Jurnaliştii în Maramureş erau ei.

Te dezarma cu bunătatea lui. Cred că e singurul om care nu m-ar fi putut supăra vreodată. Şi nu cred să-l fi auzit vorbit de rău de cineva. Convivial şi empatic, semnala cu promptitudine în presă manifestările culturale ale confraţilor. Cultiva o critică mai degrabă impresionistă, savurând cartea şi scriind cu o inteligenţă emoţională despre ea, fără zorzoane şi edulcorări. Uneori, deşi era foarte receptiv la fenomenul literar, mereu la curent cu noile apariţii, îmi părea un personaj coborât din paşoptism. Felul în care opera corecturile la „Nord Literar”, ridicându-şi ochelarii pentru a vedea mai bine, parcă-l făceau una cu ziarul. Părea reporter de serviciu, jurnalist cultural, în orice circumstanţă. „Artificierul” mi-a ţinut loc de multe ori de revistă a presei culturale.

Nu-ţi făcea plăcere să-i împrumuţi cărţi, fiindcă nu se putea abţine. Lector gurmand, parcă toate erau ale lui. Palpa cumva, sinestezic, textul, îl amuşina, iar adnotările apăreau imediat pe volum. Idei, sublinieri, încercuiri, similitudini. Nu puteai să-l aplauzi ca orator, luările de cuvânt în public nu erau tocmai carismatice, dar era Alt Cineva, Alt Om în scris. În ultimii ani, fiind plecată la Bratislava, ne-am întâlnit mai rar. Era interesat de cutumele slovacilor, de cultura lor, de etnopsihologia lor. Mă tot întreba...

L-am revăzut la sărbătorirea celor şapte decenii la Biblioteca Judeţeană. O umbră zâmbitoare...

Vineri, „Nord Literar 150” va fi o sărbătoare semnificativă, umbrită însă de dispariţia încă unuia dintre membrii lui fondatori. Echipa de început de drum s-a împuţinat tot mai mult şi-a murit şi ceva din spiritul ei de atunci: V.R. Ghenceanu nu-mi mai numără neologismele din tinereţe, nu mă mai cert cu Ioan
M. Mihai pentru o virgulă şi de-acum nici Cozmuţa nu-mi va mai spune ce-i nou prin ţară şi pe la noi...

Daniela SITAR-TĂUT

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.