top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Orfeu arrow Poeme de Alexa Gavril Bâle, nr.5(156), mai 2016
Poeme de Alexa Gavril Bâle, nr.5(156), mai 2016 Print
Mai 29, 2016 at 11:00 PM


Alexa Gavril BÂLE

 

Viziune 

Căi către toate zările

evantai de spiţe colbuite

încă una

încă una

şi încă una

un cerc cu diametrele

întretăindu-se

 

muncit precum eroul din legendă

de cele şapte căi pe care ai pornit deodată

şi ele precum şerpii se ondulează

pe spinările încremenite

ale dealurilor

 

paşi înghiţiţi de paşi

care au trecut pe-acolo

urme de tălpi goale

urme de sandale

şi urme de opinci

urme de bocanci militari

și de cizme

suprapunându-se în fine straturi

o arheologie a mersului pe jos

mergi până atingi

burta zării

cu podul palmei

să exclami tăcut: am ajuns!

apoi te bucuri că ai scăpat

de muncile mersului pe jos

către nicăieri.

 

Tăcere 

Pe întinderile întunecate

ale apelor arzând

peste fierbinţelile ascunse

o lebădă plutind

ea albă cu gâtul negru uşor curbat

şi capul verde

 

bate din plisc uşor

cum ar bate din palme o regină

mă aştept să cânte

o ultimă simfonie

niciun sunet însă

 

cu o răsucire uşoară

capul se desprinde de gât

iar gâtul scurt

se desparte de trup

săltând

capului îi cresc aripi de viespe

şi începe să zboare

în urmă gâtul pluteşte

uşor înclinat

ca un gât de vioară

stau şi ascult:

din tăcere se tot ridică şoapte

din mişcare se iţeşte o adiere

niciun sunet însă

niciun sunet.

 

Drumuri de ape

Noapte şi trebuie să ajung

drumuri întunecate pe care păşesc la întâmplare

nu voi descoperi noi continente

către acelea trebuie să treci pe căi de ape

 

ochiul bufniţei mă fixează

ca o cătare de armă

ochiul galben şi rotund

citeşte toate poeziile din mine

păşesc printr-o lume peste care plutesc pene

pene care nu scriu doar plutesc

ca şi arca inventată de noe

cu puţin timp înaintea potopului

 

dar pana care scrie

e  adevărata arcă

scârţâitul ei pe epiderma albă

salvează lumile trecute

de lumile ce vin şi mai ales de lumile care sunt.

 

Puncte şi puncte 

Pumnul în care ţii punctele

şi le numeri:

zeci de puncte

poate sute

mii de puncte clipitoare

zeci şi sute de mii

 

mâna întinsă şi în palmă

milioane de puncte clipesc

nu ai cum să le numeri

sunt poate miliarde

miliarde de clipiri vezi

zeci şi sute de milioane

miliarde de clipiri vezi

printre degetele depărtate

ai putea număra

până la capătul veşniciei

miliarde şi miliarde de puncte

care însă nu fac cât punctul iniţial

 

liniştea căzută-ntr-o rână

ca o poiată veche

ridicată pe vremuri de un ţăran

la pământul din hotar

 

în poiata aceea stau eu

singurătatea-mi bântuie fruntea ca o ceaţă

netezimea ei cu netedul frunţii mele

atingându-se nu scot scântei

cum ar fi de aşteptat

se ridică doar un nor de puncte

ca o ciupercă atomică

 

Şoaptă şi mişcare

 Ziua oricărei făpturi

plină de zgomote şi trudă

demonul amiezii trece

o singură dată peste haina aspră

din păr de cămilă a sihastrului

 

nicio şopată nicio tresărire

doar curpenul cu care este încins

tremură ca un animal decapitat

 

acel cotidian strident

ce străbate mileniile

ce se târăşte din veac în veac

precum o funie ce ar trece

printr-o succesiune de urechi de ac

cu mişcări lente

de şarpe abia ieşit din hibernare

 

te arunci cu pieptul înainte

aerul se sparge-n secunde

peste întinderi jocul micilor particule

ce alcătuiesc anul fiecărei zile

aer şi trup

întuneric şi hău

ce se nasc fără durere

una din alta

molecule din tine

rămân în urmă

o trenă invizibilă

până ce izbit de zid

te aduni punct cu punct

într-o dungă uşoară

o membrană ce se prelinge

şi mai apoi bălteşte

 

eşti încă făptură

a fost o zi a ta

vor mai fi şi altele

parcurse de viteze

prin marile canioane

ale cotidianului

timpul o mogâldeaţă

despre care nu se ştie ce este...

 

Hărţi sângerii 

Pisica lovită de o maşină

strivită-n drum

cu botul uşor ridicat

firicelul de sânge

izvorând din nara dreaptă

desenează hărţi minuscule

pe asfalt

 

cerul ca o lupă

măreşte către nesfârşit

banala întâmplare

de pe drumul lăturalnic

 

ţările sângerii

devin continente

înconjurate de mări şi oceane

iar susurul ce nu se aude

o poveste despre toate acestea

 

Împărăţia florii de colţ 

Corbii roiesc în jurul stâncii

de pe care tocmai a căzut

capra neagră

trosnetul sec al oaselor

plesnetul uşor al cărnii

şuvoiul sângelui invadând

împărăţia florii de colţ

 

privite de sus florile rare

devin stele

roşul lor prevestind

iminente nenorociri

 

ploaia  udă

traiectoriile imaginare

ale bătrânelor păsări

ce şterg semnele

din fundul pietros al prăpastiei.

 

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.