top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Poezie arrow Versuri de Ioan Nistor, nr.2(165),febr.2017
Versuri de Ioan Nistor, nr.2(165),febr.2017 Print
Feb 27, 2017 at 11:00 PM

Ioan NISTOR

POEME DIN FULGURARIA

 

pereții labirintului din mine i-am pipăit

călcând pe mozaicul piețelor

cercetând luciul oglinzilor din văzduh

 

acum

o lumină nouă coboară în suflet

ca o idee pură prin aerul vechi

vă caut ochii ce încă n-au sosit

să-i domolesc

așa cum aş privi cutremurat ochiul fiarei, ochiul morţii

 

lumina din care-am purces mai trimite un semn

 

firul roşu fascinează şi arde

un fruct fără formă se coace în suflet

 

***

în nisipurile arse clocesc noi târâtoare

se prăsesc șobolanii preistorici și cei născuți în eprubete

fiecare anotimp are viermii săi adaptaţi la condiţiile meteorologice

uneori se văd, alteori nu se văd însă continuă să roadă

cu semnalizări luminoase sau sonore vizibile în confuzia generală

dar vine şi vara cu tunete şi fulgere

când fiecare pumn de ţărână tresare

iar omida se opreşte şi face ochii mari

 

***

sorb cu ochii fiorul luminos rămas în aer

după căderea efemeridei

tresar:

ocolit de cuvinte mai limpede trece fulgerul prin văzduh

cum neatins de gândurile răscolitoare mai puternic

rămâne sâmburele iubirii

 

ce înţeles are dansul acesta al vostru?

iată,

voi treceţi

şi eu închid ochii

la lumina voastră pipăi cu grijă buza prăpastiei

dar vă simt în întunericul meu

 

***

cădeau pietre de fulger pe dealuri – mi se spunea –

sfere din cer

pietre pierdute sau căzute din mâinile îngerilor

 

bune de leac

 

urcam prin iarba muntelui înalt

prin roua ca mărgelele de pălincă nouă

când aţi sosit voi cu hergheliile voastre

să mă ţintuiţi cu potcoave de aur printre ienuperi şi

flori ale norilor

apoi v-aţi depărtat şi am regretat că mi-am ţinut ochii închişi

 

dar de o nouă întâlnire mă tem de aceea înalţ

această rugă

 

***

iubito!

la flacăra fulgerelor se aprind

făcliile nunţii,

făcliile trecerii

 

să trecem

poate că ele sunt doar nişte răni care se transformă în ochi

 

***

sub cerul cu fulgere te simţi eliberat

şi toate negurile din suflet se topesc

te naşti pe un alt munte decât cel cucerit zi de zi

 

omul e mai înalt sub focul fulgerului, sub

vraja purificatoare

semnele rămân în ochii ascunşi înăuntru

dar numai în vis le poţi înţelege

 

***

cum vântul rece lipește de trotuar frunzele galbene

să nu se risipească

cum soarele fierbinte îngroapă în asfalt monede pierdute

la fel rămân fulgerele imprimate

în ochii iscoditori

să nu se răcească magma nostalgiei după un spațiu al izbăvirii

 

locul ales pentru popasul lor scurt

nu va fi pustiu

va rămâne o arsură

din care se poate naşte

un vlăstar

 

***

e o amintire care s-a dus

e o urmă care s-a şters

e o lumină care-ţi stropeşte rădăcina însetată

chiar şi ochii cei secaţi o absorb

par limbile unui orologiu care a luat-o razna

şi nu poate fi dat jos din turn

răsucirea lor prin spaţiu e o muzică luminoasă care precedă

big-bangul ţinutului

 

***

fluviul încalecă bidiviii nimicului

printre ziduri voci rătăcite:

e ceva în aer

nu se știe ce va fi...

cârtița îndoielii mușcă superficial

fluviul surd curge impasibil

 

un fulger a spart oglinda în care

căutăm binele şi răul

ca un judecător drept

 

cioburile s-au împrăştiat

ploaia care începe

va dizolva totul

 

fulgerul ingrat va trece pe-o altă colină

 

***

le dorim când nu mai vin

le regretăm când se sting

ne bucură trena lor dizolvată

de picăturile fierbinţi

 

toţi au cunoscut

fulgerele sălbatice şi fulgerele din vis...

dar cine-a văzut

fulgere domesticite, căzute ca fluturii în plasă?

 

***

ai aşteptat ploaia strecurată prin sită,

prin țesătura de filamente arzând

apoi te-ai îndreptat spre scăldătoarea de lumină

să încerci o experienţă unică demnă de un vis

ai aşteptat să le spui tu altora cum ajungi la un liman al îndoielilor

dar te trezeşti brusc şi vezi că ei au murit pe rând şi

au rămas doar amintirile lor

singur treci copleşit de gustul amar

că nu vei avea niciun singur martor al căutărilor tale

ai strâns avuţii şi bani dar nimeni nu mai vinde pâine

 

ai fost stăpân pe destine fără număr dar toţi au murit

da, toate au trecut şi acum ce vei face?

cui vei împărtăşi biruinţa ta?

 

omule!

 

***

orbecăiam printre propriile erori

dar vina mea nu-mi ardea degetele

din lumina risipită sub cer de la răsărit la apus

am desprins fascii şi am despicat lespezi trainice

să se umple cu ele hăurile

 

din când în când timpul îşi leapădă pielea tot şerpuind

printre dealuri

fulgerele o spintecă şi tot ele o ard în vatra sărată

iar eu mi-am îngropat gleznele în nisip
să nu mă răstoarne vântul

 

nu ştiu ce-o să rămână din strigătul prăvălit

de aceea strâng înfiorarea aprinsă în suflet

să o păstrez în seiful unui vers

 

***

linii trasate cu creion de foc

treceţi prin platoşa trupului

inima mi se frânge

de o parte îndoiala şi teama

de cealaltă – chemarea înaltă –

 

setea de a primi frumuseţea ce mi s-a dat

 

sărutări ale morții erau presărate

printre crucile ținute în palmă de păpușa parângului

 

au ochi?

mă vor alege?

 

mai rodnic decât dezlegarea misterului este drumul,

drumul către înţelesul ascuns

 

***

o lumină înșelătoare spuneau cei grăbiți

dar iată

nu în tainița sinelui,

nu în egoismul imploziilor,

ci la vedere

se nasc și mor

 

nu pe cărările neumblate ale hăurilor își risipesc diamantele,

ci spre înălțimile cerului te îndeamnă să-ți îndrepți

lumina ochilor tăi

și toată ființa ta

 

***

pentru cel ce se opreşte

pentru cel ce înalţă şi întârzie ochii spre cer

pentru cel ce absoarbe lumina în scăpărare fugară

pentru cel ce poate vedea în clipă veşnicia...

 

sunt fulgerele de la miezul nopții

strălucind

luminând

fereastra de o clipă deschisă spre hău,

frica ordonatoare,

neliniștea care mărește pupilele,

un început de drum,

un alt drum

 

cu sabia de magneziu

fulgerele semnează indescifrabil

 

dacă vei închide ochii le vei citi cu vârful degetelor

dacă ochii tăi vor întârzia privindu-le,

vor fi ale tale semnele

 

(din volumul în pregătire

Pietre de fulger)

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.