top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Traduceri arrow Versuri de Stefano Iori și de Lilia Tavares, nr.2(165),febr.2017
Versuri de Stefano Iori și de Lilia Tavares, nr.2(165),febr.2017 Print
Feb 27, 2017 at 11:00 PM

Stefano IORI 

Este un jurnalist și scriitor din Mantova, Italia. A debutat ca eseist în 1992 cu volumul Scritture del teatro (Edizioni Provincia di Mantova). A devenit cunoscut publicului și criticii cu filmografia adnotată I Grandi Film - Tinto Brass (Gremese, Roma, 2000). A colaborat cu diferite edituri, printre care Giorgio Mondadori, îngrijind mai multe ediții. A publicat trei cărți de poezie: Gocce scalze (Albatros Il Filo, Roma, 2011), Sottopelle (Kolibris, Ferrara, 2013, cu o prefață de Gio Ferri) și L’anima aggiunta (SEAM, Roma, 2014, ediție bilingvă italiano-engleză, cu o prefață de Beppe Costa, reeditată de Pellicano Culturale, Roma, 2016). În anul 2015 a publicat romanul La giovinezza di Shlomo (Gilgamesh, Asola - Mantova). În prezent este director editor al Quaderni del Premio Letterario Giuseppe Acerbi și director artistic al Festival Internazionale di Poesia Virgilio (Festivalul Internațional de Poezie) (Mantua) și al Sirmio International Poetry Festival (Sirmione - Brescia). Colaborează cu mai multe reviste și este codirector al blogului de poezie Trasversale. De asemenea, este coordonator al Premio Nazionale di Poesia „Terra di Virgilio”.

 

Respirație

 

Să acționezi dinafara lucrurilor

Să acționezi dinăuntrul lucrurilor

Să acționezi de sus și de jos

Să acționezi, să acționezi, să acționezi
până la ultima respirație.

 

Cuvinte încrucișate

Memorie
Ranchiună
Ce poți face
din aceste cuvinte,
încrucișate
pe fruntea goală?

Lasă-mă să reflectez
Par să vină
dintr-o singură sămânță
Și fără primul
cel de-al doilea dispare
Nu-mi amintesc nimic altceva.

 

Infinit


Sărut și mângâi infinitul,
lucrez cu acul la cusutul galaxiilor
ce se transformă în mătasea lunii
în timpul invincibil.

Ultima cameră *

 

Se apropie iarna

și inima mea revine

în camera sinelui

 

* Versiunea originală a haikuului

lui Matsuo Basho (1644-1694):

Se-apropie toamna

inima mea se-ntoarce

în camera ceaiului

 

După ani

Unde locuiești acum?
În umbră.
Și ce faci?
Mă plictisesc puțin.
Ești fericit?
Da.

 

Viață bună

A înflorit magnolia
petale albe,
viață bună,

Dorinţă arzătoare
de a săruta
Natura

 

Pauze, tăceri

 

Viață tatuată

cu pauze de petreceri

Pauze scurte

pentru a te bucura de ea

măcar puțin

 

Puncte de vedere

 

Ochiul drept zboară spre cer

în acord cu cel stâng,

dar nisipul pe care pășesc

nu îl trădez și nu-l disprețuiesc

 

viteză Frumusețe

 
Sunt cei care progresează
într-un ritm alert

dar și cei care merg

cu pași lenți
Porți ample
cu gânduri în vene
Chiar dacă este finit
infinitul nostru.
Avem nevoie de timp
pentru a gândi
Avem nevoie de timp
pentru a înțelege.

 

Prezentare și traducere

de Elena L. Popescu și Claudia F. Hîngu

 

 

Lília TAVARES

Născută în 1961 la Sines. A lucrat ca psiholog clinician timp de douăzeci și patru de ani în reabilitarea socială și profesională a tinerilor şi a adulţilor. Scrie poezie de la vârsta de treisprezece ani. Cărţi publicate: Fuziune crepusculară și alte poeme (1979), Plec odată cu vânturile (2013), O evocare a apelor (2015). Cu o sensibilitate dominată de nostalgii, aspiraţii şi nelinişti existenţiale, care imprimă versurilor sale un ton elegiac caracteristic, Lília Tavares este o poetă autentică, cu o viziune asupra lumii rezultată în mod natural din apartenenţa ei la spaţiul cultural şi spiritual de veche şi nobilă tradiţie al ţării sale.

 

Ştiu că va veni o zi 
Când nu mă vei mai găsi
Nici ochii mei,
Peşti lacomi şi negri
Ca să bea dintr-ai tăi
Nici mâinile mele,
Lungi aripi ostenite
Ce vor fi plecat.

Nu voi mai fi cuibul tău cald.
Din stâncă-n stâncă
Am trăit precum anemona bătută
De sarea nenumăratelor valuri.

Ştiu că pentru tine, amestecată
Cu verdele intim al mării,
Al unei nopţi fără strălucire
Voi face să încolţească stelele.

Să nu crezi în moartea
Celui care a schimbat singurătatea
Cu un suflet locuit.
În gingăşia albă
a nisipului fără hotare
într-un adio de mare
Ne vom iubi pentru prima dată
Fiindcă moartea ne va face liberi...

 
Făgăduinţă
În numele absenţei tale.
prin memoria zilelor lungi,
prin albastrul privirii tale,
mă trezesc în fiecare dimineaţă
cu voinţa din zorii unei zile.

Oricât de uşori ţi-ar fi paşii, eu aud
de departe prezenţa ta în inima

lucrurilor care întristează.
Ştiu că într-o zi o pasăre mare
te va aduce în spate, ostenit de
atâtea aşteptări, atâtea ziduri.
Te-am aşteptat ca întotdeauna
am primit vorbele tale rare
ca o carapace, ca un cufăr.
Pe ape sau pe vânturi în vâltoare
praful pe care-l vom lua va avea mâini,
iar trupurile noastre se vor odihni în sfârşit...  


(din cartea bilingvă în pregătire, Antología de poetas portugueses/Antologia poeţilor portughezi, coordonator: Antonio MR Martins, Colecţia „Bibliotheca Universalis”, 2016)

 

Traducere din limba portugheză şi prezentare 

 

de Daniel Dragomirescu


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.