top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Orfeu arrow Poeme de Ioan Dragoș, nr.3(166),martie 2017
Poeme de Ioan Dragoș, nr.3(166),martie 2017 Print
Apr 02, 2017 at 11:00 PM


Ioan DRAGOȘ

 

Arătătorul oficial prin desișuri

 

„așa e cuvântul

mereu prin efracție

punem surdină peste trosnetul îmbrățișărilor

întârziem lângă ele puțin

ca notele după concert

gata

destul săpat destul scobit

în ceea ce pe viitor ni se cuvine

dictarea ta

nu are nici început nici sfârșit

prinsă în năvoadele unei vieți

care era dreaptă

și s-a făcut praf și s-a scufundat

în nisip

să aștepți să aștepți

cu privirile ațintite către arătătorul oficial

întins între datorie și înclinație

cum scrie la pagina douăzecișișase

mai am de pierdut câteva minute

sub arborii municipali răsună dughenele

n-are miros timpul

nu mai ghicești gustul apei

nici zgomotul vântului în desișuri

palmele trădează gesturile

în timp ce inima

se joacă cu fructele limbajului

multe amănunte vizibile dau de înțeles

ce premiu trebuie să primească gladiatorul

o creangă de măslin pururi verde

sau mărunta libertate

a omului străzii”

 

Oboseala umerilor dulgherului

 

„acum orice poem este un regret

al anotimpului acestuia de nepătruns

învingătorul duce faima cetății

în bezna desăvârșită

există funcționari

însărcinați cu statuile

pruncii suie sprinteni în crengi

la pagina douăsuteoptzeci

și mușcă fructele abstracte

sunt nopți

când luni marți miercuri joi vineri

sunt alte nume

ale durerii voastre rătăcitoare

închise în mijlocul duminecii

cu zăvoarele secrete ale iederei

am acceptat că plantele se iubesc

iar noi înfrunzim în tăcerea lor

te-ai ivit după ploaie

abate-te pe linia vieții

din palma mea

orice poem

este un regret

cuvintele se măsoară adesea

dacă le așezi în fața oglinzii

fluturi

bat tobele la marginea străzii 

lemnul îndrăgostit

cioplește umerii dulgherului

și noi ne străduim din răsputeri

conform uzanțelor

să prindem viața adevărată”

 

Pânza aspră
de pe drumul acesta

 

„viața e o pânză aspră din cânepă grea

mereu te simți apăsat

în cămașa de zale cum spune mircea

într-o zi toate se adună

sumă de păcate

tot mai înguste se fac cărările

pe care articulăm înjurături

atât de expresive încât îmbogățim limbajul

oricum e prea târziu

ca să spun ce se va întâmpla mâine

două singurătăți

la pagina douăzeci din accentele lui ioanid

o adolescentă la primul dans

lipa-lipa

cu inima cât vrabia cu sexul cât lebăda

înțelepți

și în tăcere deplină

visăm cu program 

bifăm anotimpuri fișate corect

unul din noi s-a angajat paiață

în ziua aceea

greșeală de tipar

ceasul de perete vestește imprevizibilul

metafizica se clatină pe trei cărări

șoldurile/sânii

brațele

iau forma dorită de închipuirea care le caută

există și o speranță

în colivia fiecăruia

vântul te sărută azi cu o grație nouă

va trebui să-ți aduci aminte

că ai fost tânăr

și că ai mai trecut pe drumul acesta”

 

După cealaltă ușă pulsul mare

 

„graba cuvintelor spre alte întrebări

se întorc vechile oglinzi

ascunse în ochiuri de apă

cunoști ținutul în care mă scufund

și hrănesc tăinuite cuvinte

tăiate și repezi

grădina-i ca un labirint

cu mari datorii la florărese

oftează pe-aici niște scene din copilărie

se întoarce istoria către început

jucându-se cu fructele limbajului

între doi ciorchini de-amețeală

absența și cuvintele se coc

iedera la locul ei tăcut

în insurecții blânde

trădată de pretutindeni

și iubită de pretutindeni

graba cuvintelor noastre

unul după o ușă

altul după cealaltă ușă

nu știu cine sunt

cu auzul spălat de primejdii

cuvântul din gura tăcutului

schimbare la față sunt toate

vremuri frugale

ascunse în ochiuri de apă

faceți puțină liniște în dezordinea lumii

opriți o clipă buldozerul

până distingeți primele semne ale pulsului mare 

cum spune ovidiu

am pierdut focul/am câștigat cenușa

zilele au trecut”

 

Graba cuvintelor

 

„da îmi aduc aminte

era mâine sau va fi ieri

întâmplări aidoma lanțurilor pontoanelor

ce silesc navele

să rămână vreme îndelungată în port

spre a face să dureze mai mult călătoriile

în sticlă jumătate apă

câștig îndoit

din noua făgăduială a viței

și a măslinului

aburi de oboseală

printre aceste țesături

în care viața sapă aleargă și arde

da îmi aduc aminte

nicio încheiere de socoteli

apa de altădată

lovește-n cărțile tale

și tu umbli

în tine atât de departe

tocmai pe malul celălalt

palmele mele de acum

sunt la fel de oarbe ca și cuvintele

pe lângă bornele amăgitoare

pășesc și îmi aduc aminte 

multe amănunte vizibile

dădeau de înțeles

că viața sapă aleargă și arde

dar noi

ne ciugulim grăunțele

și nu știm nimic”

 

Seară de comprese

 

„ea locuia de-ntinsă vreme-n

casa mea

eu nu știam atâta lucru

cuvintele se schimbă la față

ca fructul

în plimbarea lui spre seară

sunt nopți

când greierul cântă

chiar în tufișul dragostei viitoare

ți-am scris poezii

ca ovidiu

ți-am scris poezii care foșnesc

chiar în grădina ta

orice schimbare

se petrece mereu fără mine

jurnalul

apasă pe vorbele rupte

ca bocancul în lupte

proverbele își așteaptă sentința

ai putea să treci mai departe

ai putea să treci

se face frig între oameni

vorbele se așază pe pereți

la fel ca desenele

cântecul a trecut pe la toate mesele

am dat din viața mea pe afară

jurnalul apasă

ca bocancul pe vorbele rupte

ce nu mai au ecoul dintâi

o seară de comprese

sau arici

chiar în grădina ta”

 

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.