top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Vitrina arrow Bucuria și tristețea vernisajului (Vasile Jurje), nr.4(167)aprilie 2017
Bucuria și tristețea vernisajului (Vasile Jurje), nr.4(167)aprilie 2017 Print
Mai 03, 2017 at 11:00 PM

Vasile JURJE

BUCURIA ȘI TRISTEȚEA VERNISAJULUI 

Vernisajul unei expoziții personale este într-un fel un spectacol în fața publicului, prin prezentarea în premieră a unor lucrări noi, realizate de către artist. La această sărbătoare sunt invitați prietenii, specialiștii și toți iubitorii de frumos. De fapt, artistul iese în fața publicului cu produsele lui, prozaic spus, cum își prezintă un meșteșugar marfa pe o tejghea, ca prin vânzarea ei să-și recupereze cheltuielile și să-și câștige existența. Puțini sunt cei care reușesc să vândă lucrări din expoziție, eventual cei ce expun peisaje și flori, tematica preferată a publicului. După circa două săptămâni, autorul strânge lucrările, depozitându-le undeva, într-un colț de atelier. De cele mai multe ori, doar un anunț  într-un ziar marchează evenimentul și atât. La noi nu există ca în alte țări galerii specializate în vânzări și tranzacționări cu lucrări de artă, cu manageri pricepuți în acest domeniu. Aș da un exemplu în acest sens. Un coleg pictor a fost invitat să expună la o galerie din Germania, aceasta vânzându-i toate lucrările. Știu că Bucureștiul are câteva galerii de acest fel, dar nu orice artist poate ajunge acolo, mai ales unul din provincie. Filiala UAP Baia Mare a organizat câteva expoziții cu licitație. Nu cunosc rezultatele, dar văzând expoziția permanentă a Galeriei de Artă de pe bulevardul București, nr. 6, cu prețuri accesibile față de prețurile din alte țări, precum și frecvența slabă a vânzărilor, îmi pot da seama de interesul băimărenilor pentru artă. Colecționarii lipsesc din peisaj și foarte puține instituții comerciale, de stat sau private, ori proprietari ai unor somptuoase locuințe apelează la înnobilarea interioarelor cu lucrări de artă. Se preferă postere, litografii sau kitsch-uri. Nu sunt nostalgic, dar prin ani 70 - 80, toate hotelurile aveau în camere lucrări originale ale plasticienilor, comitetele de cultură achiziționau de la fiecare artist expozant lucrări, ce ulterior erau repartizate instituțiilor de stat sau muzeelor.

Liberalizarea comerțului și interesul pentru câștiguri rapide și grase au afectat desigur și piața artei. Artiștii cu studii de specialitate s-au înmulțit după 1990, prin faptul că peste tot în țară există universități de artă unde poate studia oricine, indiferent de vârstă și de îndemânare. Aceasta a dus la diminuarea exigențelor, la diluarea valorilor, creând confuzii și dezinteres în rândul iubitorilor de artă, mai ales  prin prezența  unor expoziții avangardiste, neînțelese de un public fără o minimă educație artistică, educație ce lipsește cu desăvârșire din școli.

O altă problemă este aceea a artiștilor independenți sau organizați în asociații, fără studii de specialitate. Artiștii amatori (deși nu-și mai spun așa) sunt bine organizați și foarte activi în manifestări expoziționale. Este un lucru foarte bun, deoarece pasiunea spre culoare sau formă artistică este legată de starea sufletească a fiecăruia și istoria a demonstrat acest lucru. Din rândul acestor pasionați s-au ridicat mulți meșteri populari și reprezentanți de seamă ai artei naive și chiar valoroși artiști. Urmărind câteva expoziții ale amatorilor, am constatat lipsa acestei preocupări, tendința fiind spre imitare, pe lângă lucrări valoroase existând și multe kitsch-uri. Întotdeauna am comparat termenii de „profesionist” și „amator” în artă cu aceiași termeni folosiți pentru un conducător auto. Ca valoare profesională nu trebuie să existe nicio diferență, altfel pe șosele mor oameni și în artă… moare frumosul.

Baia Mare este un cunoscut centru artistic de talie europeană. De curând a aniversat 120 de ani de când grupul de artiști condus de Holossy Simon a poposit sub poalele Gutâiului cu cer albastru, punând bazele cunoscutei Școli băimărene de pictură, unde de-a lungul anilor s-au perindat foarte mulți artiști valoroși. De unii ne amintim, pe alții i-am uitat. Memoria lor se păstrează în muzee și în consemnările specialiștilor. Cei care sunt meniți să găsească și să valorifice nestematele artei sunt criticii de artă. Aceștia sunt oameni cu o cultură vastă și cu un limbaj elevat, care știu să pătrundă în profunzimea unei lucrări, să o descifreze sub toate aspectele pentru că, se știe, un artist întotdeauna vrea să ne transmită ceva prin lucrările sale, astfel imprimând multe sensuri unei lucrări, unele vizibile, altele ascunse, dictate de impulsurile subconștientului. Fiecare artist are un mod personal de exprimare, indiferent dacă o face prin mijloace figurative sau abstracte. Esențial este să fie o exprimare cu valoare artistică, pentru că se adresează percepției noastre prin mijloacele stării afectiv-emoționale. În acest sens, arta  evoluează mereu, apar tehnologii noi și materiale moderne total deosebite față de secolele trecute, cu posibilități infinite de exprimare. Se schimbă însăși gândirea artiștilor despre noțiunea de frumos, tot mai mult teren câștigând originalitatea. Tocmai de aceea criticul de artă cunoscător al acestor fenomene poate contribui la clarificarea și ordonarea valorilor artistice în această perioadă atât de agitată  pe toate planurile.

Din păcate, acest mare centru al artei, care este Baia Mare, duce lipsă de asemenea specialiști. În afară de dl dr. Tiberiu Alexa, director al Centrului Artistic - Muzeul de Artă, un coordonator excelent al acestui centru de prestigiu băimărean, nu există alt specialist care să susțină și să urmărească evoluția artei contemporane maramureșene. Să fiu bine înțeles, în Baia Mare există mulți specialiști, oameni de litere sau artiști plastici, care ar putea prelua o astfel de activitate, dar nu o fac sau o fac ocazional, fără să se pretindă critici de artă. A spune adevărul, a critica (de aceea i se spune critic) înseamnă a supăra! Cu toate acestea, criticul devine de un real ajutor în drumul artistului spre afirmare. Apoi toate manifestările expoziționale care rămân neconsemnate de un  specialist se pierd în timp. Din acest punct de vedere, am avut o mare admirație pentru regretatul scriitor și jurnalist Augustin Cozmuța, care din pasiune a intrat în lumea artiștilor plastici, lăsând multe însemnări cu valoare istorică.

 

Și, ca să mă întorc la evenimentul care se numește vernisaj, poate că pe lângă bucuria festivă cu felicitări și laude, o consemnare într-o revistă de specialitate (și acestea cam lipsesc!) ar îmbogăți analele istoriei artelor, ca mărturii ale trecerii noastre prin această lume, iar revista „Nord Literar”, ce ilustrează fiecare număr cu lucrări de artă, grație domnului Mircea Bochiș, ar putea include și o rubrică despre artiștii plastici și manifestările lor.


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.