top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Traduceri arrow Versuri de Juan Banuelos (Trad. de Elena Liliana Popescu), nr. 4(167), aprilie 2017
Versuri de Juan Banuelos (Trad. de Elena Liliana Popescu), nr. 4(167), aprilie 2017 Print
Mai 03, 2017 at 11:00 PM

JUAN BAÑUELOS

JUAN BAÑUELOS (6 octombrie 1932, Tuxtla Gutiérrez, Mexic - 29 martie 2017, Ciudad de México) a fost un poet, eseist și editor mexican. A fost profesor la Universitatea din Tlaxcala. A studiat dreptul, filosofia, literele și ştiinţele politice și sociale la Universitatea Națională Autonomă din Mexic. A coordonat ateliere de poezie din mai multe universități din Mexic. A fost membru fondator al „Ateneo de Chiapas”. A făcut parte din grupurile de poeți „La espiga amotinada” și „Ocupación de la palabra” și au publicat împreună volume de poezie. S-a implicat în activitatea socială de apărare a drepturilor popoarelor indigene. A devenit reprezentantul Mexicului în diferite foruri internaţionale şi a făcut parte din juriul unor concursuri literare (de exemplu, „Casa de las Americas”). Juan Bañuelos rămâne una din vocile cele mai puternice ale poeziei de limbă spaniolă din Mexic. A privit realitatea cu ochi ce s-au născut demult, dar aparţinând în acelaşi timp prezentului şi a reușit să declanșeze întâlnirea misterelor. „Cuvintele sunt fiicele vieţii”, spune el, şi „misterul imită omul”, această enigmă încă nedezlegată. Poezia lui Bañuelos este vie, clară şi încearcă să corecteze trecutul. Un trecut apropiat, dar şi trecutul mai îndepărtat, de peste cinci secole, care de asemenea îi aparţine. A publicat mai multe volume de poezie, printre care Puertas al mundo (La espiga amotinada,  1960), Escribo en las paredes (Ocupación de la palabra, 1965), Espejo humeante (1968), No consta en actas (1971), No consta en actas (1978), El traje que vestí mañana (1980), Destino arbitrario (1982), Poesía de Juan Bañuelos (1988), Donde muere la lluvia (1992), A paso de hierba (2002), Vivo, eso sucede (2012). Opera sa a fost tradusă în douăsprezece limbi, printre care engleză, franceză, germană, italiană, suedeză, română etc. A primit mai multe premii literare: „Premio Nacional de Poesía Aguascalientes” (pentru Espejo humeante, 1968), „Premio Chiapas en Arte” (pentru întreaga operă literară, 1984), Premiul pentru poezie „Palermo” (1987, Italia), „Premio Nacional Carlos Pellicer” (pentru El traje que vestí mañana, 2001), „Premio Xavier Villaurrutia” și „Premio de Poesía José Lezama Lima” (pentru A paso de hierba,  2005). Juan Bañuelos va rămâne în literatura universală prin versurile sale puternice, în care și-a exprimat iubirea pentru națiunea și cultura mexicane și, de asemenea, iubirea pentru cultură și umanitate, în general. Din tot ce a văzut, a trăit și suferit în această lume din care a plecat de curând, a extras frumuseţea şi speranţa.

 

TURN DE NOAPTE

(fragment)

 

i

Astăzi

omul poate să îngroape

absenţa şi uitarea

 

Numai

Visul

nu există

prin decret

 

ii

Înconjurat de setea spongioasă a unui copac

în picioare cu muntele nopţii

îndrăzneţ ca insomnia râurilor

mă duc la lucru – de strajă de noapte

cu mii de chipuri niciodată văzute:

 

din faţă Oile

înaintea Tigrului

când îi verifică

cartea de vizită

la intrare:

 

„Bună seara”

          CRAC-CRIC-CRAC

Şi în zori „Bună dimineaţa”

          CRIC

 

Şi şeful de turn se bâlbâie

          „Datorită Visului

a crescut producţia”

 

Acolo

 

Tigrul

          doarme

gâfâind

          Aici

Oile îşi ronţăie

Somnul

 

iii

Cuprins de bâlbâială

sau de simple tahicardii

omul organizează zilele

 

şi generaţii vin şi pleacă

legate de un animal în agonie

pe care încă îl mai hrănesc mâini sedentare

 

spâni gâturi mătreaţă

celulare pahare vătafi

societate digitală

maseurii vin şi pleacă

la fel ca la Bursă

- Spune-ţi numărul

şi nu numele -

ne obligă agentul bancar

 

:am ajuns dincolo de Lună

:computerele înlocuiesc creierul

:ce înţelept a inventat bomba curată?

 

Puţini s-au refugiat în Amintire

- pulbere care fără să mergi

ne descoperă paşii

 

Depărtarea este o muscă uscată

 

- Eşti acolo? Sau nu ai stins

calculatorul?

 

CINE A ASASINAT VISUL?

 

v

Insomnia îşi continuă

lucrarea de eroziune

dincolo de răbdare

prizonierii

ne privesc

fix

ca ochiul

de peşte

din piaţă

 

obiceiul să-l lase

să mestece

pe cel nenăscut

 

cantinele se umplu

spitalul se arată

mormintele se satură

nimic mai mult

doar se satură

nimic mai mult

doar se umplu

 

lucid rănită

proaspăt atunci

zbârlită ranchiună

 

vi

Bâzâie insecte

pe geam, pe dinafară.

 

NU AVEM LOCURI DE MUNCĂ

 

Niciodată

pentru Nimeni

pentru vreun Oarecare.

 

Bâzâie insecte

Bâzâie

vii

a)

Marea a ridicat în picioare

insomnia pe un val

şi albatroşii ţipă de foame

 

b)

tot aşa şi plânsetul

s-a ridicat în picioare deasupra apelor

şi nimeni nu pare să vadă ochii

morţilor

 

c)

ecoul dinăuntrul

scoicii marine

nu tace niciodată

 

d)

când ceasul satului anunţă ora

scriitură în palma mâinii sale

erorile omului – orori?

 

e)

o crăpătură în ceaşca ta de cafea

este fuga înspre ţara disperării

 

f)

nu este atât de uşor să întorci spatele lumii

 

bâzâie muştele

 

cum te sufocă mirosul ucigaş

 

vin din Acteal

cu încălţările vâscoase

 

de sânge

 

între polenul

temerii

răniţi

deplasaţi

umbriţi

nemişcaţi

îşi mănâncă

propria

inimă

 

Şi chiar şi aşa

niciodată nu va creşte

în pământul pe care

păşeşte un Funcţionar

vreun fir de iarbă

 

 

Prezentare şi traducere

de Elena Liliana Popescu

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.