top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Varia arrow Revistele literare între facere și desfacere (Gh. Pârja), nr.5(168), mai 2017
Revistele literare între facere și desfacere (Gh. Pârja), nr.5(168), mai 2017 Print
Iun 27, 2017 at 11:00 PM

COLOCVIUL NAȚIONAL AL REVISTELOR DE CULTURĂ,

ARAD, EDIȚIA a IV-a 

REVISTELE LITERARE ÎNTRE FACERE ȘI DESFACERE

 

          De câțiva ani, Aradul mi-a devenit un oraș apropiat. De aceea, i-am căutat prin vreme însemnele istorice și culturale. La anul care vine se vor împlini 990 de ani de la prima atestare documentară a zonei Aradului. Ca pedagogist sighetean, am tresărit să aflu de înființarea Preparandiei – prima școală pedagogică românească din Transilvania (1812). Ca iubitor de poezie, vă pot spune că m-am întâlnit la Arad cu umbra tânărului Eminescu, pe când era sufleor în trupa lui Mihai Pascaly. Ori cu Ioan Slavici intrând în redacția foii umoristice „Gura satului”. Ba te luminează memoria unui concert de Franz Liszt, iar mai târziu al lui George Enescu. Nu uit că în orașul de pe Mureș a fost sediul Consiliului Național Român Central, cu iluștrii politicieni arădeni. Am amintit toate acestea pentru a argumenta că numai aici putea avea loc Colocviul Național al Revistelor de Cultură, ajuns în acest an la a patra ediție (6-7 mai). Ideea i-a aparținut poetului Vasile Dan, președintele Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România, și a fost repede îmbrățișată de președintele Uniunii, criticul Nicolae Manolescu, și de Consiliul Județean Arad. Și a fost cea de-a patra ediție...

          Prima zi. 6 mai. În Parcul Reconcilierii, poetul Gheorghe Mocuța și-a lansat volumul de poeme Salutări din Piața Reconcilierii, prezentat de scriitorii Vasile Dan și Peter Puskel. Pot spune că l-am descoperit pe Gheorghe Mocuța în adevărata lui dimensiune lirică – poezia aceea confesivă, în care documentul sufletesc, de care vorbea Iulian Boldea, se suprapune acuității perceptive. Își stăpânește cu talent discursul în coduri poetice moderne. Da, un poet din vestul țării, care este în centrul poeziei contemporane românești. Acolo, între Statuia Libertății și Arcul de Triumf, la chemarea lui Vasile Dan, au citit din cărțile lor: George Vulturescu, Vasile Mic, Adrian Popescu, Petru M. Haș, Daniela Șontică, Adrian Alui Gheorghe, Gheorghe Pârja, Lucica Cuciureanu, Gheorghe Schwartz.

          A doua zi a avut loc Colocviul Național al Revistelor de Cultură în sala „Vasile Goldiș” a Consiliului Județean. Moderatori ai manifestării - criticul Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, director al revistei „România literară”, și amfitrionul Vasile Dan. Au onorat manifestarea Claudia Boghicevici, vicepreședinte al Consiliului Județean, și Doru Sinaci, directorul Centrului Cultural. M-am bucurat să aud că la Arad autoritatea locală este partenerul instituțiilor de cultură și dovada că au reușit este polul cultural din jurul revistei „Arca”, fondate de Vasile Dan. Întrebarea colocviului: „Ce fel de revistă de cultură (ori literară) scoatem?”. Pentru a încălzi spiritele, a răspuns inițiatorul acestui colocviu. „Părerea mea este că o revistă de cultură sau literară poate exista numai dacă are o personalitate publicistică inconfundabilă, distinctă. Nu cred că o culegere de articole literare sau de texte literare, fie ele și bune, fac o revistă literară. O revistă literară este condiționată de un spirit critic, de o anumită direcție și de o anumită consecvență și de o anumită coeziune interioară atât a corpului redacțional, cât și a colaboratorilor”. Criticul Nicolae Manolescu a salutat ideea de la Arad, precizând că „este singura ocazie în care presa culturală se întâlnește și-și împărtășește din experiență”. A insistat pe ideea că revistele literare au un rol decisiv pentru susținerea limbii române, acum când are loc o serioasă deteriorare a ei. Ele sunt și o sită, un ciur pentru decantarea valorii literare. „Dacă nu ar fi presa literară, ar fi o nenorocire”, a spus criticul. S-a referit și la televiziuni care ignoră cultura, la presa cotidiană care o expediază într-o știre. Sau nici de o știre nu mai este vorba. Ne-a adus aminte că recent s-au stins din viață două vârfuri ale prozei contemporane: Constantin Țoiu și George Bălăiță. Tăcere la cei vii mai multă decât la cei morți. Nicolae Manolescu ne-a încurajat: „Să nu cădem în disperare. E greu, dar nu imposibil”.

          Mircea Mihăieș (revista „Orizont”) s-a arătat preocupat de principalul partener al unei reviste de cultură: omul educat. Care este într-o mare suferință. Aliații noștri ar trebui să fie profesorii, medicii, studenții, elevii. S-a pierdut exercițiul lecturii. Se constată o serioasă deplasare spre zona internetului, care are părți bune, dar și rele. A constatat că dispar tipografiile. Întrebarea se pune firesc: unde se vor tipări revistele literare? „Ne place, nu ne place, televiziunile au un program de distrugere a informației culturale. A murit recent un editor american. S-a bucurat de onoare pe ultimul drum”, a mai subliniat Mihăieș. S-a referit apoi la revistele literare ca agenți sanitari pentru „stufărișul care inundă limba română”. A răspuns la o întrebare la care putem medita: De ce nu moare cultura scrisă în America? „Pentru că se gândește pe termen lung. La noi se gâfâie”.

          Daniel Cristea-Enache (revista „Viața Românească”): „Sunt optimist pentru că situația este atât de rea că se poate îmbunătăți în anii următori. Să nu uităm că după 1990 capitalismul s-a făcut în cultură. Sunt atent la o nouă provocare, care nu este neapărat de natură economică, cât mai ales de educație”. Referindu-se la seceta de cultură din televiziune, criticul a avut o observație încurajatoare pentru presa literară: „Televiziunile își pierd publicul, care migrează spre internet. Aici ar trebui să-și facă simțită prezența revistele literare”.

          Răzvan Voncu (revista „România literară”): „Internetul e un pericol pentru limbaj, deculturalizează, produce o confuzie a valorilor, riscă să ne marginalizeze, să ne plaseze pe un circuit care nu este al nostru, firesc. Nu avem totdeauna un partener serios în Ministerul Învățământului, care nu se străduiește să refacă puntea firească între literatură și școală. Cum ar veni, noi ne străduim să facem reviste de cultură, alții optează pentru desfacerea lor de public”.
O altă chestiune care trece neobservată parcă este că la orizont se ivește întrebarea: Cine se va pricepe să facă reviste de cultură? Dispar corectorii, secretarii de redacție, graficienii. Răzvan Voncu a mai insistat pe ideea de luat în seamă: România este creația revistelor de cultură. Apoi au apărut partidele politice. A mai atras atenția asupra riscului unei reviste de a fi prea locală. Să discutăm despre valori naționale, europene.

          Ioan Moldovan (revista „Familia”), care conduce celebra publicație de 27 de ani, s-a referit la facerea revistei, care nu este un lucru la îndemâna oricui. O revistă se face cu valori. A evocat strălucita echipă de eseiști și critici de la Radu Enescu la Gheorghe Grigurcu, care au promovat și apărat spiritul critic în revistă. Acum „există o presiune a geniilor locale, care provoacă reacții, cabale de valoare”.

          Lucia Cuciureanu (revista „Arca”) sugerează ca „revistele literare să dedice mai mult spațiu poeziei, prozei scurte, experimentului și creativității. Cronicarii se îndreaptă spre valori validate estetic și mi se pare regretabil ca o carte bună să treacă neobservată. Revistele ar trebui să practice și o critică de negație și de respingere, cum ar fi instituirea unui premiu: cea mai proastă carte a anului”.

          A fost o dezbatere extrem de aplicată. În numele revistei „Nord Literar”, am susținut idei care fac din publicația noastră un reper în această parte de țară, cu legături strânse cu mari centre culturale ale țării, îndeosebi cu Aradul. Ba avem și colaborări din alte țări. Încercăm să ascultăm cât mai corect codul de valori. Da, o revistă trebuie să aibă o echipă critică care să valideze valorile. Revista „Nord Literar” răspunde acestei exigențe. Să ocolim meteahna despre care vorbea Nicolae Manolescu: „Hai, publică-l și pe ăsta că nu a făcut rău nimănui, dar scrie prost!”.

Și-au mai exprimat opiniile despre facerea și desfacerea revistelor literare (inclusiv difuzarea) scriitorii Nicolae Prelipceanu, Dan Cristea, Gabriel Chifu, Adrian Alui Gheorghe, Cornel Ungureanu, Vasile Spiridon, Simona Vasilache, Olimpiu Nușfelean și Gheorghe Schwartz. Colocviul a explorat câteva căi, cele mai la îndemână, prin schimbul de idei și experiența editorială sau în relații cu publicul, cu piața de consum a culturii scrise. Zeci de scriitori români au discutat la Arad despre viețuirea și supraviețuirea revistelor literare, despre facerea și desfacerea lor. Să nu uităm că unii vor să desfacă acest nod de două veacuri al culturii române. Reprezentanții revistelor literare editate de Uniunea Scriitorilor din România sau care apar sub egida acestei instituții (cum este și „Nord Literar”) au evaluat cu simț critic starea presei culturale din România, dar și nevoia imperioasă întru limba română a revistelor literare. A fost un prilej de întâlnire cu unii dintre cei mai valoroși scriitori contemporani. Ave, Vasile Dan, că ai reușit cu grupul tău de scriitori să faci din Arad un punct luminos al zilei de astăzi pe harta culturală a țării!

Gheorghe PÂRJA

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.