top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Poezie arrow Versuri de Theodor Răpan, nr. 9(172), septembrie 2017
Versuri de Theodor Răpan, nr. 9(172), septembrie 2017 Print
Sep 26, 2017 at 11:00 PM

Theodor RĂPAN

SONET DE ADÂNCĂ TĂCERE

„Superbi colli, e voi sacre ruine…”

(Baldassar Castiglione)

 

Ruine sacre, voi, femei, în mine

Aprins-aţi focul şi mi-aţi dat Tartarul

Să-l tot îndur, cum nesfârşit amarul

Nu-şi schimbă gustul… Rău îmi e de bine!

 

Pleiada Romei fulgeră-n suspine,

Pierdut-am toga, sceptrul şi barbarul

Icar poet îşi scapără amnarul:

„Mizerele relicve” sunt puţine!

 

Coloşi pe viaţă, lacrime şi umbre,

Veniţi de-acum, cenuşa voastră râde,

Iar noaptea creşte în singurătate!

 

Bastardă-i Clipa, zilele – mai sumbre,

Clepsidra-ntorc, iubirea mea e gâde,

Sfârşitu-s-au tăcerile surate?

 

SONET DE ÎNFRĂŢIRE

                „Un pensier dolce è rimembrare, e godo…”

          (Raffaello Sanzio)

 

Mă-ntorc din drum aducerile-aminte,

Vorbesc tăcând cu-amară bucurie,

Mai mult nu cer! Şi altora le fie

Prea plinul plin! Vai, gura mea nu minte!

 

Dezleg la ochi parşivele cuvinte,

Să spună ele marea tragedie

Aşa cum fu – măcel şi Poesie,

Auguri-ţi spun, Amor – învăţ de minte!

 

Mă scapă-acum! La fel ca altă dată,

Plăti-voi preţul înmiit! Socoate,

Decât în laţ, mai bine-n libertate!

 

Că n-am răbdat şi am făcut-o lată,

Din rău în rău căzut-am, însă, poate,

Ştii tu vreun leac? Altminteri, nu-mi eşti frate!

 

SONET DE VICLENIE 

                „Amor, tu m’envesscasti con doi lumi…”

(Raffaello Sanzio)

 

În plasa ta sunt prins fără de voie,

Amor ştrengar! Am viaţa zălogită

Madonei mele! Doamne, în ispită

Căzui ca omul! Totuşi, anevoie…

 

Şi vruta mea a fost şi-a ei, nevoie

Nu fu să-i fac propunerea trăsnită,

Am mers furiş în Ios… Jefuită

Fu numai marea! Mergem înapoie?

 

E dulce jugul nimfelor de-o vară,

Strânsoarea lor mi-a betejit grumazul,

Sentinţa-i una: ştreangul, poate rugul…

 

Dar ce n-a fost?... În vis şi musca ară,

Morfeu scornit-a şaga! Uf, necazul

E c-am aflat la vreme vicleşugul!

 

                                                                                                   

SONET DE ÎMBĂRBĂTARE 

                „Poi che per mia ventura a veder torno…”

(Veronica Gambara)

 

Cum iar la voi revin cât noaptea-i mare,

Poieni aprinse, haturi par să-nvie

Şi n-am de-ales, bacante sunt o mie,

Se-adună-n gând foşnind… Le cer iertare!

 

Atâta farmec au, că nu-s în stare

Decât în cuşcă să le ţin!  Pustie

Rămas-ai tu-n genunchi, Melanholie!      

Să fugi de-aici, nu-i timp de-mbărbătare!

 

Veni-vei iar? Apusă-i suferinţa,

Ori glasul meu cerşeşte iar năpasta?

S-ajung bolnav în Lazaret? Smintire!

 

Din tot ce-a fost rămasu-mi-a credinţa,

Pogoară-ţi duhul, eu, pe lumea asta,

Am scris cu sânge totul din iubire!

 

 

SONET DE FĂRĂ SCĂPARE 

                „Divino in venustá fu Rafaello…”

                                                (Pietro Aretino)

 

Divin în toate-l cânt pe Raffaelle!

Michel Agnol mi-e martor, vorbăreaţa

Îmi face semn cu ochiul, dimineaţa

Îmi duc povara-n spate printre stele…

 

Căta-voi pricini iarăşi dragii mele?        

Lămpaşul ei îmi luminează viaţa

Şi-n crucea nopţii, dezmierdată, hoaţa

Îmi cere-ntruna să tot urc pe schele!

 

Nu-s doge, ştiu, nici slugă la dârloagă,

Respir splendoarea gurii ce nu tace,

Privindu-mă, un vifor mă pătrunde!

 

Abia acum pricep de ce mă roagă

Un dar să-i dau, căci nimeni n-o va face:

Să fug nu vreau, să mă ascund, n-am unde!

 

SONET DE ÎNSPĂIMÂNTARE

                „Papam habemus! Presto ogn’osteria…”

                                      (Pietro Aretino)

 

Strigat-am lumii tare: „Vrednic este!”

Pasquin, de sus, zâmbi-va! Altădată

Lipit de frunte i-aş fi pus îndată

Acest sonet – femeilor oneste!

 

Să râd nu pot, căci v-aş fi dat de veste

Că-s rău de fleancă şi n-ar fi iertată

O şotie, deloc nevinovată,

Păcatul meu şi-al ei să ni-l ateste!

 

Veni-vor dracii-n „danţuri şi în tumbă”,

Momit fiind, voi pune cep la gură,

Că-i vechi păcatul, baş-catâr e altul!

 

Şi vorba ta, din cioară o columbă

Nu pot să fac, întrec orice măsură!

Sentinţa vieţii ne-o va da Înaltul!

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.