top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Comentarii arrow În umbra amurgului suspect (Alina Maria Nechita), nr.9(172),septembrie 2017
În umbra amurgului suspect (Alina Maria Nechita), nr.9(172),septembrie 2017 Print
Sep 26, 2017 at 11:00 PM

Alina Maria NECHITA

ÎN UMBRA AMURGULUI SUSPECT

 

Am cunoscut-o pe Diana Teodora Cozma în toamna anului 2012, când, îmboldite de acelaşi ideal şi împărtăşind dragostea pentru literatură, am devenit studente ale Facultăţii băimărene de Litere. Cu deosebită bucurie şi emoţie, am primit în luna iunie a anului curent, „în semn de preţuire şi respect” (cum însăşi poeta consemnează pe pagina întâi), primul său volum de versuri, Amurg suspect. Apărută în primăvara anului 2017 la Editura Eurotip din Baia Mare, placheta cuprinde 76 de poeme pe cât de sensibile, pe atât de nestăvilite în conturarea unor adevăruri fruste.  Cu o prefaţă semnată de prof. dr. Valentina Todoran, care vede în domnişoara Cozma „o veritabilă poetă, care păşeşte în drumul spre maturitate, ridicându-se deasupra lumii, fără a contrazice legile firii” şi cu o postfaţă realizată de jurnalistul Nicolae Pătruţ, lucrarea de debut promite să fie - precum susţine autorul postfeţei - „lumina de care avem nevoie, la marginea şi începutul cuvântului”.

Încă de la început, cartea frapează prin ineditul coperţii, care reprezintă imaginea unei poteci pietruite, ce duce spre asfinţit. O veritabilă metaforă a vieţii, calea către o nouă dimensiune, însă una supusă neîncrederii. Poezia care dă titlul volumului de versuri vine ca o lămurire asupra stării de suspiciune ce învăluie momentul finalului de zi sau/şi finalului de viaţă, prin extrapolare. În entităţi diverse, sentimentele încă domină şi conturează vitalitatea unor trupuri ce nu se lasă cu uşurinţă amăgite de moarte. Situată sub zodia „urâtei cu coasa”, creaţia Dianei Teodora Cozma, prezenţă dinamică şi plăcută, care, sub zâmbetul uneori disimulat, îşi maschează cicatricile sufletului, ascunde furtuna năprasnică a terorii de prăbuşire ireversibilă într-un neant care nu oferă niciun fel de garanţie: „Urâta cu coasa/se joacă fără milă/cu gândurile tale,/îţi sfidează vederea,/îţi tulbură somnul,/te umple de spaimă,/te ameninţă că te fură/şi că te aruncă/în prăpastia cu patimi/dacă încerci s-o alungi” (Urâta cu coasa, p. 22). Aşa cum în creaţia eminesciană Melancolie, cariul „bate încet într-un sicriu”, în universul imaginat de tânăra poetă maramureşeană, „termitele rodeau crucile răposaţilor noştri” (Eram legaţi, p.10), semnalând aceeaşi cale a ieşirii de sub tutela timpului. Dominată de atmosfera sumbră şi apăsătoare a descompunerii, lumea întreagă se subordonează umbrelor şi, ca atare, se lasă acaparată de crudul destin al întoarcerii spre anorganic: „cu râsul strâmb/cu ochiul mort/cu braţul sfâşiat/de hiene” (Umbrele, p. 8). Diana atinge, în scrierile sale, nuanţe ale simbolismului bacovian prin imaginea artistică a sufletului solitar ţinut captiv în „capela nefiinţei” şi obligat să-şi accepte zădărnicia, privind crispat în „oglinda deşertăciunilor” (Aveam un vis, Doamne, p. 14).

Pasionată de mitologie, poeta resimte acut nevoia omenirii de reîntoarcere la mit, de purificare a unei lumi invadate de vâlve, moire, cerberi şi „harpii răpitoare” (Crez, p.18). Chiar şi atunci când vine vorba de sentimentalismul specific cuplului, atmosfera devine grea, apăsătoare şi încărcată de elemente cavernoase: „zilele proaste, frigul/din carcerele întunecoase, mâncarea fără gust” (Sentimental, p. 71). Acest fenomen se justifică prin faptul că ceea ce poeta consideră ca fiind nevoia primordială, cuvântul, a fost lăsat şi el pradă descompunerii. În urma lui, craniilor solitare nu le rămâne decât să aştepte veşnica şi ireversibila stare de cufundare în odihnă.

Cu un prim volum presărat cu elemente de simbolism şi cu accente de onirism, în care ambiguul şi simbolul întunecat se împletesc într-un vis general al umanităţii, Diana Teodora Cozma promite să-şi continue demersul literar. Distinsă cu o serie de premii importante, fosta studentă a Facultăţii de Litere se dovedeşte o reală speranţă a liricii maramureşene. Poeta pentru care versul este o „călăuză spre apus” (M-am arătat vouă, p.16) admite că scrisul este pentru ea un adevărat mobil al vieţii, al parcursului lumesc, un tip de exprimare şi un mod de a fi: „aşa cum sunt/ cu ochiul rece şi mort/cu degetele rupte şi arse” (Ibidem), antrenând imparţialitatea şi detaşarea faţă de omenirea incapabilă să pătrundă trăirile zbuciumate ale eului liric.

          Volumul Amurg suspect merită pe deplin interesul lectorului pasionat de frumos şi, totodată, intrigat de misterele profunde ale nefiinţei, întrucât nu va dezamăgi nici cele mai pretenţioase expectanţe. Aştept cu nerăbdare şi publicaţiile viitoare ale Dianei Teodora Cozma, căreia îi doresc un parcurs literar însoţit mereu de muza inspiraţiei, susţinut de convingerea unei munci temeinice şi încununat de succese şi omagii.

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.