top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Orfeu arrow Poeme de Petre Got, nr. 11-12(1740175), nov-dec 2017
Poeme de Petre Got, nr. 11-12(1740175), nov-dec 2017 Print
Dec 10, 2017 at 11:00 PM

Petre GOT

 Ciornă

 

Simt povara luminii,

Mi-e teamă să nu cad,

Am întrebat arbori,

Am întrebat munți,

Nu-mi găsesc leac.

 

Am vorbit stelelor, sunt surde,

Cu unii semeni pot schimba

Prea puține silabe,

Stăpânul Nepătrunsului, se pare,

Nu mă mai aude.

 

Cui să-mi strig strigătul ostenit,

Ierbii, pulberii?

 

Aștept o primăvară a lumii,

Nemaiîntâmplată,

Să-mi înfrunzească sufletul

Încă o dată.

 

Orizontul își încrunta privirea

         

Orizontul își încrunta privirea,

Crengile vibrau mâhnit,

Columbii se grăbeau

Spre noi puncte cardinale,

Norii de praf prindeau aripi.

 

Ai constatat (pentru a câta oară?)

Că ești dependent meteo fidel,

Gândurile se băteau cap în cap,

Viscolul semăna cu un viol.

 

Concert în aer liber

         

Zburătoare stau pe ramuri

Cum notele pe portativ;

De unde va veni cântecul, sublimul,

Unindu-se cu al inimii ritm?

 

Ochi mari deschide clipa,

Își dilată timpanele,

Sufletul lui Enescu freamătă,

Ne cheamă blând.

 

Glasuri de lumini

 

Glasuri de lumini pe grui

Pentru sufletul vătui,

Viori fragede sub astre

Pentru inimile noastre.

 

Ia, bradule, supărarea,

Paltine, du gând și vis

Într-un cerc unde zefirul

Cheamă tropii pe colnic.

 

Foaie verde, floare rară,

Mai credem în Verb și Țară?

 

Traiectorie

 

Fraged început prefigurează

Capăt de drum?

Se află în subtilă acoladă

Atunci de atunci

Cu acum de acum?

 

Acest trup minat de anotimpuri poartă

Suflet întreg, neșovăielnic pas?

O, Amară Doamnă,

Până azi

De patru ori m-ai ademenit,

M-ai încercat.

 

Știu, doar o dată

Te vei mai arăta

Și atunci voi veni,

Speranța mea.

 

Stăruie în preajmă

 

Luna privește stăpână

La soarele rămas în urmă,

Este fata care aruncă priviri cochete

Peste umăr.

 

Stăruie în preajmă

Un glas fraged

De fântână.

 

Asterisc

 

Metafora nu este corola

Care acoperă rana,

Este rana însăși devenită grădină

De trandafiri uimiți.

 

Astfel îți vorbesc la trezirea zorilor,

Așa îți șoptesc în asfințit.

 

Simt curgându-mi prin vene

Sânge proaspăt,

Se zămislește un vis.

 

Noapte de noapte

 

Neagra crăiasă a venit în casa ta,

A stat în fotoliu,

A mâncat, a băut,

Te-a întrebat ce număr porți la pantofi,

În care pat dormi.

 

La plecare ți-a spus

Că s-a simțit aproape perfect,

A insistat s-o conduci.

 

În gura metroului

Te-a sărutat pe obraz,

Ți-a promis că va reveni

Nu peste mult.

 

Noapte de noapte te gândești

Cum s-o îndupleci, cum?

 

Vom adormi

 

Îți mai aud glasul prin încăperi,

Foșnetul clipelor grăbite,

Abia ai plecat și mi-e dor

De lumina ochilor tăi.

 

Energiile noastre se întrec, se înfruntă,

Fulgere rotunde în noapte,

Numai împreună aduc

Mireasma ploilor târzii.

 

Câte răspunsuri mai trebuie să dăm,

Câte dureri se cer vindecate?

Netrebnicul azi ne rănește adânc,

Vom adormi cu prea puține speranțe.

 

Două valuri

 

Mere târzii surâd sub cumpăna astrului,

Munții mă salută, mă îndeamnă

Să întâmpin zvonul lin de toamnă

Cu suflet blând și măcar o speranță.

 

Eu nu răspund, eu nu răspund,

Rană și regret ascund

Cum frunzele întârziate șoapte

De aproape, de departe.

 

Niciun înger nu mă-ncearcă,

Nicio bucurie, nicio veste –

Stau lângă tine, devenim

Două valuri ostenite.

 

Cât va dura, cât va dura

Răbdarea mea, speranța ta

Și cum se va sfârși povestea

Acestor ani, acestor zbateri?

 

***

 

Haiku

 

Cireșul îmi râde-n fereastră,

toată ziua mă voi gândi la tine.

 

***

 

Joi, 17 septembrie 2015

Oasele mele încep să fie tot mai mult

suluri de hârtie,

înaintează prin trup pas cu pas –

Cât a mai rămas?

 

6 octombrie 2015, ora 00:30

Mi-e trupul plin de răni

ca drumul de gropi.

Încotro mă îndrept?

Sufletul plânge.

 

Duminică, 20 martie 2016, ora 19:30

Ramură de lumină eram…

Ajută, Doamne, să fiu

aproape cum am fost.

Întărește credința și visul!

 

Sâmbătă, 23 aprilie 2016, ora 00:50

Mi-ai luat, Doamne,

ce-am avut mai drag,

verbele izvorând din prag,

cuvintele trecând prin mine

ca niște roiuri de albine.

Le aștept blând să se întoarcă

precum o binecuvântată arcă.

 

Joi, 16 iunie 2016

Nu-mi umblă moartea prin gând,

dar la ceasul dat

săpați-mi mormântul

într-o stâncă albastră și moale.

 

Aur albastru la marginea cerului

și peste toate cădelnița lunii

Amin.

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.