top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Portret arrow Gheorghe Glodeanu - 60, nr.11-12 (174-175),nov-dec2017
Gheorghe Glodeanu - 60, nr.11-12 (174-175),nov-dec2017 Print
Dec 11, 2017 at 11:00 PM

GHEORGHE GLODEANU – 60

 

Ion VLAD

GHEORGHE GLODEANU

SUB SEMNUL EPOSULUI

 

          Ar părea că întâlnirea cu paginile, numeroase şi de o constanţă remarcabilă, ale unui critic literar dublat de istoricul formelor şi al destinelor literare impune justificarea opţiunilor. Gheorghe Glodeanu s-a format în climatul unei teorii a creaţiei literare puse sub emblema istoriilor, a prozei de proporţii sau a confesiunii convertite într-o pasionată şi inepuizabilă poetică a narativităţii. Poetica romanului românesc interbelic. O posibilă tipologie a romanului, teza sa de doctorat, inaugura de fapt un excurs critic care privilegia literatura luminată de istoria destinelor, a evenimentelor, a tipologiilor şi, în cele din urmă, POVESTIREA.

          Periodicul clujean „Tribuna” i-a oferit şansa debutului publicistic pentru ca Gheorghe Glodeanu, universitarul şi pasionatul comentator al literaturii, să confirme. O retrospectivă – sumară desigur – a poeticii formelor atrage atenţia prin contribuţia substanţială, Gheorghe Glodeanu fiind un pledant pasionat format la şcoala teoriei creaţiei epice; într-un cuvânt, a cultivat constantele şi coordonatele naratologiei, formulând judecăţi de valoare informate şi argumentate; repet probabil, atunci când îl situez în categoria, numeroasă şi populată de veritabile personalităţi formate în atmosfera universitară, oficiind în faţa unor generaţii de viitori profesori şi profesionişti ai scrisului şi ai valorilor literare.

          Romanul, jurnalul şi dialogul epistolar, alternativă a confesiunii şi a memorialisticii, diversitatea prozei secolului XX, actualitatea literară în perspectiva unor modele şi a unei tipologii narative deţin un loc privilegiat în scrisul acestui universitar de o rigoare şi acribie demne de apreciat. În esenţă, paginile lui Gheorghe Glodeanu urmează preceptelor poeticii literaturii narative; diversitatea operelor examinate se redefineşte prin consecvenţa unui teoretician format la şcoala devenirii formelor. Criticul şi-a construit un tip de discurs întemeiat – cum spuneam – pe rigoare şi minuţie, pe sesizare a nuanţelor, a sugestiilor şi a referenţilor decantaţi în pagini de romane, de jurnal sau de literatură epistolară. Preeminenţa prozei fantastice (debutul editorial e elocvent: Fantasticul în proza lui Mircea Eliade). De altminteri, va reveni la scriitorul şi exegetul pomenit. Avem să ne întâlnim cu „Jurnalul” tulburător (însemnări, pagini de corespondenţă, adrese oficiale) al lui Anton Holban. Pseudojurnal, ediţie îngrijită de Ileana Corbea şi de Nicolae Florescu (criticul va prefaţa şi va asocia un număr impresionant de note remarcabile ca informaţie), îi va oferi criticului de la „Nord Literar” un comentariu critic demn de reţinut.

          Retrospectiva, sumară de altfel, invită cunoscătorul scrisului lui Gheorghe Glodeanu să menţioneze ediţii şi pagini substanţiale de critică literară: M. Blecher, Mateiu I. Caragiale, Urmuz, totdeauna receptiv la experienţe în teritoriul deschis al epicului. Preeminenţa volumelor consacrate corespondenţei dintre scriitori, oameni de cultură şi personalităţi memorabile ale vieţii spirituale româneşti este concludentă şi „biografia” istoricului literar, de data aceasta, e demnă de urmărit. E mai degrabă o retrăire în imaginar a unor destine cunoscute multora dintre noi, familiare ca experienţă de viaţă şi mărturii creatoare. Radu Stanca şi I. Negoiţescu, volumul îngrijit cu o autentică emoţie de Ion Vartic, e urmat de dialogul epistolar Radu Stanca şi Dorina Ghibu, veritabilă istorie a unei iubiri tulburătoare, regăsite şi în dialogul foştilor ctitori ai Cercului literar de la Sibiu; Ioana şi Liviu Petrescu, două fiinţe devenite pentru noi, foşti profesori ai celor doi universitari tineri, exemplare ca personalitate şi inteligenţă…

          Profesorul Gheorghe Glodeanu, fostul student al Universităţii clujene, îmi oferea adesea impresia că retrăim anii studenţiei, ai doctoratului, ai concursului pentru o carieră universitară. A crezut în misiunea de dascăl şi de continuator al cronicarilor preţuiţi pentru devoţiunea lor în întâlnirea, de fiecare dată nouă, cu opere, scriitori şi categorii generatoare ale reflecţiei; împătimit al prozei, al formelor generate de istoriile lumii şi ale rapsozilor. Un masiv volum reuneşte paginile unei cariere şi ale unei perpetue ispite: literatura scrisă sub emblema eternului „A fost odată…”. Or, eposul îşi revendică muze protectoare. Scriitori, cărţi, muze, ipostaze ale discursului amoros în literatura română (Tipo Moldovan, Iaşi, 2017). Inspiratoare ale scrisului, fiice ale lui Zeus şi ale Mnemosinei, muzele devin protectoarele scrisului. Gheorghe Glodeanu şi-a descoperit în epos o ipostază a muzei creatoare!

 

Cornel UNGUREANU

GHEORGHE GLODEANU

ȘI ULTIMA SA ENCICLOPEDIE

 

          Scriitori, cărţi, muze. Ipostaze ale discursului amoros în literatura română e titlul unei „istorii literare” menite a lămuri publicul cititor despre cele neştiute din istoria scrisului nostru. Pentru publicul cititor, cartea începe cu un capitol savant, Despre muze, destinat a lămuri nu misterele, ci adevărurile creaţiei:

Din cele mai vechi timpuri, în procesul anevoios al creaţiei, oamenii de artă (poeţi, prozatori, pictori, sculptori, muzicieni etc.) au implorat ajutorul muzelor”. Cercetătorul se sprijină pe cărţi importante, cum ar fi dicţionarele lui Victor Kernbach sau Ion Acsan. Fascinaţia literaturii de frontieră şi Poetica discursului îndrăgostit sunt capitole care ilustrează şi mai bine seriozitatea demersului: Gheorghe Glodeanu nu e doar un cercetător al arhivelor, ci şi un istoric literar care încearcă a aborda o cale proprie. În multe  capitole, fie că e vorba de Eminescu şi Veronica Micle, de Gala Galaction şi Zoe Dumitru Marcoci şi de alţii, aflaţi sau rătăciţi prin istoria literaturii, autorul încearcă încă a urca peste accidentul erotic, încercând a descifra mistere ale creativităţii.

Ceea ce mi se pare cu deosebire important – cu deosebire interesant pentru stilul de lucru al domnului Glodeanu – e că nu pune sub semnul întrebării calitatea acţiunii scriitoriceşti. Respectivul autor îndrăgostit nu scrie cartea cu pricina fiindcă a vrut să răzbune, să şantajeze, să-şi facă de râs amantul trădător. Opera nu  e rezultatul unui impuls fratricid. În fiecare capitol profesorul Glodeanu lasă la o parte informaţii, ştiri, pagini dintr-o carte sau alta, dintr-o publicaţie sau alta: răuvoitoare. Nimic din istoriile lui Gala Galaction legate de adolescenţa năbădăioasă a viitorului preot şi nici de metamorfozele îndrăgostitului de-a lungul vremii. Oameni cu joben de Zaharia Stancu se ocupa de iubirile Lidiei Manolovici pentru Octav Şuluţiu, Anton Holban şi… Zaharia Stancu. Istoricul literar e interesat de portretele scriitorilor şi nu de râvna ziaristului de a vorbi, într-un anume fel, despre familia unui bancher. Fiindcă ziaristul Zaharia Stancu n-are milă de nimeni din familia bancherului. Celebru, scriitorul nu-şi va aminti de acest roman şi va fi iritat când cineva o să-şi amintească de el. Nu-l va reedita. (Când i-am amintit de Oameni cu joben, m-a privit cu mirare: Am scris eu aşa ceva? Nu-mi amintesc.) Despre Rădăcinile sunt amare, scrisă mult mai târziu, îşi va aminti cu orgoliu, ca şi de întâlnirea cu Natalia Negru. E necruţător, ca şi în paginile familiei bancherului, din Oameni cu joben…, dar în anii 50 serveşte realismul socialist. Nici în paginile consacrate Cellei Serghi, iubirilor ei, domnul profesor Glodeanu nu vrea să extindă paragrafele, cu portretul pe care Cella Serghi îl face bunei sale prietene şi rivale Anişoara Odeanu, şi ea aflată în preajma lui Camil Petrescu. Gheorghe Glodeanu îi reciteşte amintirile şi cărţile validabile şi atrage atenţia asupra scriitoarei: merită, din plin, stima noastră. Nici Memoriile unei dive. Leny Caler nu trec dincolo de istoria norocoasă a divei. Putem trece dincolo de memoriile ei, în istoria vieţii teatrale din Bucureştii anilor treizeci-patruzeci? Istoricul literar nu se depărtează prea tare de documentele din imediata apropiere. Ele trebuie urmate. Capitolul Cel mai iubit dintre pământeni. Marin Preda – Aurora Cornu păstrează aceeaşi încredere în corespondenţa dintre cei doi. Dacă citim însă recenzia domnului profesor Glodeanu la confesiunile Ninei Cassian, Memoria ca zestre din revista Poesis (numerele 312 şi 313/2017), observăm câte poate adăuga domnul profesor numitului capitol! Desigur, poate adăuga foarte multe fiindcă Gheorghe Glodeanu are în urmă studii ample despre fiecare dintre scriitorii care îşi trăieşte, în acest volum, povestea de dragoste. Gheorghe Glodeanu scrie cu destulă răbdare şi fiecare dintre secţiunile consacrate îndrăgostiţilor poate fi tipărită separat, într-un volum. Nu mă îndoiesc că paginile consacrate iubirii dintre Nina Cassian şi adoratorii ei, serial în „Poesis”, vor alcătui un volum. Separat.

Gheorghe Glodeanu citește tot, e mereu lângă cărțile de ultimă oră: capitolele mari  sunt consacrate lui Mircea Eliade (Când dragostea nu moare) sau lui Emil Cioran (Ultima iubire a unui pseudomisogin). În capitolul consacrat iubirilor lui Lucian Blaga, Gheorghe Glodeanu nu-şi uită confraţii din provincie, insistând asupra calităţilor de exeget ale lui Zenovie Cârlugea, prea des abandonat de iluştrii exegezelor.

Să mai adăugăm că Scriitori, cărţi, muze, volum monumental, a fost pregătit de sute şi sute – mii – de pagini, de studii despre romanul românesc, despre Mircea Eliade ş.a. consacrate … „discursului fericit în literatura română”.

 

Constantin CUBLEȘAN

CRITICUL MARILOR SINTEZE

 

          Între criticii literari de azi la noi, Gheorghe Glodeanu se individualizează pregnant prin marea sa putere de sintetizare în studiul diferitelor aspecte ale fenomenului literar contemporan. Comentator constant, cu probitate, al noilor apariții – luând în considerare și reeditările din clasici, mai ales din interbelic –, el își concepe întotdeauna în așa fel demersul analitic încât evidența unei perspective de asamblare ulterioară într-un proiect (studiu) de amploare, menit a sintetiza aspecte ale literaturilor de nișă, cum se spune azi, nu lasă nicio îndoială asupra viziunii sale înnoitoare. Încă de la volumul Poetica romanului românesc interbelic. O posibilă tipologie a romanului (1998) și chiar de mai înainte, demersul său s-a impus atenției generale. Au urmat alte asemenea incursiuni, finalizate în masive volume de studii, pe diferite teme esențiale pentru rejudecarea și revalorificarea unor linii tematice, cum ar fi: Incursiuni în literatura diasporei și a dizidenței (1999), Măștile lui Proteu. Ipostaze și configurații ale romanului românesc (2005), Romanul. Aventura spirituală a unei formule literare poetice (2007), Narcis și oglinda fermecată. Metamorfozele jurnalului intim în literatura română (2012), Orientări în proza fantastică românească (2014) etc., etc. Se observă cu limpezime o specializare în abordarea formulelor epice, în analiza și interpretarea cărora își dovedește nu doar pătrunzătoarea privire asupra istoricității evoluției acestora, cât și o subtilitate comparativă în cadrul ansamblului literar autohton, ca și a celui universal. În plus, are avantajul practicii profesionale (profesor la Universitatea de Nord din Baia Mare), care îi facilitează sistematizarea didactică, dacă vreți, dar luată în sensul cel mai pozitiv al expresiei, impunând atenției, de fiecare dată, o construcție de monumentalitate singulară în critica și istoriografia literară de azi, la noi. Astfel, în decursul câtorva decenii de activitate critică, a durat o operă impresionantă, care este greu de evitat pentru orice tânăr cercetător pasionat de destinul creației literare românești. Ajuns la o vârstă jubiliară, Gheorghe Glodeanu a devenit un reper major și un model de profesionalitate obiectivă în judecarea și interpretarea fenomenului literar românesc, meritând cu prisosință toate elogiile și onorurile cu care a fost recunoscut și așezat în rândul celor mai importanți exegeți actuali.

 

Gheorghe PÂRJA

PROFESORUL DE ELIADE

 

          Universitarul băimărean, criticul și istoricul literar Gheorghe Glodeanu ni se înfățișează ca o conștiință a scrisului. Și-a asumat proiecte de anvergură, cutreierând teritorii mai puțin bătătorite de alții. Face parte dintre intelectualii care și-au asumat curajul de a privi din unghiuri noi opera marilor scriitori români. Este criticul care pune în lumină stări adormite ale operelor literare. Folosește în acest sens o impresionantă experiență de lectură. Ne-a adus aproape scriitori importanți, care au marcat epocile, care ar fi zăcut mult în rafturile unor biblioteci. Scriam cu zece ani în urmă că prima redută cucerită de criticul Gheorghe Glodeanu a fost opera lui Mircea Eliade. A abordat cu îndrăzneală, dar și cu inteligența lecturii opera marelui scriitor și istoric al religiilor. Cu reușite recunoscute, considerând universul eliadesc un teritoriu inepuizabil pentru orice exeget. De aceea îmi place să-l consider Profesorul de Eliade. Este un fin cunoscător al literaturii fantastice. Mircea Eliade parcă a fost aeroportul de pe care a decolat spre alți maeștri ai genului. A deschis culoare inedite în cercetarea operei lui Max Blecher, a lui Anton Holban, a lui Liviu Rebreanu ori a lui Mateiu I. Caragiale. Raftul de cărți al lui Gheorghe Glodeanu, pe care noi opere îl completează, este și va fi o provocare pentru cunoașterea unui intelectual complex. Mai rar întâlnit astăzi pe meleagurile literaturii române. Opera lui sporește cu fiecare an. Este autorul unor opere monumetale și la propriu, dar și în curajul abordării. În urmă cu cinci ani, citeam într-o carte de 650 de pagini, semnată de profesorul Gheorghe Glodeanu, despre Metamorfozele jurnalului intim în literatura română. Narcis și oglinda fermecată i-au înlesnit autorului nostru citirea trecutului, a prezentului și chiar a viitorului prin prisma acestui gen de operă literară: jurnalul intim. Profesorul Gheorghe Glodeanu ajunge la concluzia că literatura este plină de oglinzi magice.

          Recent a apărut un alt tom impresionant (800 de pagini) despre Ipostaze ale discursului amoros în literatura română. De unde se vede că, din cele mai vechi timpuri, în procesul anevoios al creației oamenii de artă au implorat ajutorul muzelor. Profesorul Glodeanu ne dăruiește câteva faimoase povești de dragoste, care au generat opere nemuritoare. Această seducătoare carte ar putea sta și sub semnul viziunii lui Blaga: „Orice dragoste care duce la creație își dobândește legitimitatea”.

          Criticul mai are o virtute dătătoare de respect. S-a ocupat cu migală și autoritate critică de scriitorii din Maramureș. Îi datorăm multe, deoarece, în această confuzie, el a pus diagnostic valorii în spațiul respectiv.

          Și textul de față scriu despre criticul și istoricul Gheorghe Glodeanu, cu regretul că nu pot surprinde în câteva rânduri energia unui intelectual profund, căruia nu-i lipsesc ironiile, nici sarcasmul când este nevoie. A demonstrat cu prisosință că poate susține o lege valorică în literatură.

Se spune că rotunjește șase decenii de viață. Recapitulez un timp de început al distinsului confrate. Eram martor când a primit întâiul premiu important pentru critică literară la revista „Tribuna”, în anul 1987. Eu îl primeam atunci pentru poezie. De atunci am rămas sub semnul prețuirii. Acum, când împlinește șase decenii de viață, îi spun ca acum zece ani: Profesorul de Eliade. Nu uit că debutase în „Tribuna” cu un articol despre Mircea Eliade. Urarea mea de bine se reazemă pe o apreciere critică la care mă raliez: E unul dintre istoricii cei mai importanți ai literaturii române. Cărturar de seamă, domnul profesor Glodeanu e un reper al cercetării scrisului de astăzi.

 

Ioan DERȘIDAN

GHEORGHE GLODEANU –

ȘCOALĂ, CĂRȚI ȘI LITERATURĂ

 

Apropierea de scrisul profesorului Gheorghe Glodeanu îmi reamintește vechea constatare a lui Alexandru Odobescu: o școală este trei lucruri, deodată: o sală de clasă plină de discipoli – o carte - un dascăl. Profesorul Gheorghe Glodeanu vine în întâmpinarea acestei asocieri cu vocația sa didactică și cu preocuparea de cărțile formatoare, fundamentale, de istorie și critică literară. Astfel, într-un interval de treizeci și cinci de ani i-au apărut douăzeci și două de cărți, monografii și studii importante consacrate literaturii moderne și contemporane, unele în mai multe ediții, de la Fantasticul în proza lui Mircea Eliade, până la Scriitori, cărți, muze. Ipostaze ale discursului amoros în literatura română. Dintre volumele tipărite amintim Eseuri, Editura Umbria, 1996; Mircea Eliade. Poetica fantasticului şi morfologia romanului existenţial, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997; Poetica romanului românesc interbelic. O posibilă tipologie a romanului, cu o prezentare de Ion Vlad, Editura Libra, 1998; Dimensiuni ale romanului contemporan, Editura Gutinul, 1998; Incursiuni în literatura diasporei şi a disidenţei, Editura Libra, 1999; Avatarurile prozei lui Mihai Eminescu, Editura Libra, 2000; Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade, Editura Dacia, 2001; Liviu Rebreanu. Ipostaze ale discursului epic, Editura Dacia, 2001; Noaptea de Sânziene de
Mircea Eliade, Editura Dacia, 2002; Poetica misterului în opera lui Mateiu I. Caragiale, Editura Dacia, 2003; Poezie şi poetică, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2004; Măştile lui Proteu. Ipostaze şi configuraţii ale romanului românesc, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2005; Max Blecher şi noua estetică a romanului românesc interbelic, Editura Limes, 2005; Fascinaţia ficţiunii. Incursiuni în literatura interbelică şi contemporană, Fundaţia Culturală Libra, 2006; Anton Holban sau ,,transcrierea” biografiei în operă, Editura Limes, 2006; Romanul. Aventura spirituală a unei forme literare proteice, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2007; Narcis şi oglinda fermecată. Metamorfozele jurnalului intim în literatura română, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2012. Acoperirea tematică, didactico-literară a scrisului său ilustrează un program al unui critic și istoric literar preocupat de importanța și locul limbii și literaturii române în programa și în manualele școlare, în curricula universitară și de rolul disciplinelor filologice în formarea tinerilor și în dezvoltarea lor intelectuală.

Apărut la Editura Tipo Moldova, din Iași, în 2017, volumul Scriitori, cărți, muze. Ipostaze ale discursului amoros în literatura română (786 de pagini, A5), de Gheorghe Glodeanu, se situează în prelungirea investigațiilor îndelungate, analitice și tematice, ale criticului, privitoare la genurile biograficului și la documentele de însoțire a literaturii. Astfel, autorul a publicat în 2012 cartea Narcis şi oglinda fermecată. Metamorfozele jurnalului intim în literatura română
(679 de pagini, A5), destinată aspectelor teoretice și practice (aplicative) ale jurnalului și altor scrieri memorialistice și calendaristice și diverselor codificări ale scripturalului în timp și în spațiu, la noi și în alte culturi.

Volumul consacrat de către profesorul Gheorghe Glodeanu discursului amoros este unul prețios și pretențios, datorită temei dragostei și modurilor diverse de reprezentare/configurare a acesteia, prin literatură și prin documentele care o însoțesc, prin viu grai și în formă scrisă, ale unor pățiți, uneori conturând o poetică ori un cod, cu tensiuni și intensități măsurabile, cuantificabile, cu recursuri de tot felul și care antrenează deopotrivă autorii, naratorii, personajele și persoanele, actorii și regizorii, scriptorii și descriptorii, dar și cititorii, mai mult sau mai puțin specializați, până la comunicarea electronică.

Asemenea deschideri și închideri ale textului și voci ale celor îndrăgostiți, adesea  personalități și destine exemplare, sunt urmărite atent de către criticul literar, care le cuprinde în mod programat într-o poveste a întregului, a cuplului și a iubirii, o restituire dreaptă a contextelor literare și biografice și într-o retorică.  Remarcabil, ea nu rămâne cantonată unei poetici instituite arbitrar sau literaturii de frontieră, ci este conectată iubirii și vieții, criticul având încredere în speciile epice, lirice și dramatice și în documentele care le însoțesc, perspectivele oferite prin scrisori, jurnale, manuscrise, romane, poezii, piese de teatru, alte depoziții și mărturisiri ori informații biografice și citate bine selectate, conturând povestea unor cupluri, în care de cele mai multe ori dacă dragoste nu e, nimic nu e...

În receptarea lui Gheorghe Glodeanu, discursul erotic se întemeiază pe încrederea în muze și pe examinarea unor povești de dragoste celebre și, concomitent, pe modurile de transfigurare a acestora în opere de ficțiune. Astfel, memorialistica, jurnalul intim și corespondența ne apropie de literatură și o explică. Acestea, specii ale biograficului, sunt cuprinse în forme diverse în narațiune și, adesea, în creația literară. Exegetul prezintă, din perspectiva temei sale, istoria scrisorii și a jurnalului și formele de receptare a acestora, la întâlnirea cu literatura. Miezul și coaja lor se regăsesc în numeroase analize și sinteze, examinate de autor, de la Literatura epistolară, a lui Al. Săndulescu și Literatura de frontieră, a lui Silvian Iosifescu, până la Mari corespondențe, de Livius Ciocârlie, O poetică a corespondenței intime în literatura română a secolului al XX-lea, de Mirela Tomoiagă, jurnale și corespondență, discursuri de tot felul și mai multe dicționare literare.

Cele douăzeci de analize se deschid cu poetica discursului îndrăgostit (Mihai Eminescu și Veronica Micle) și cu romanul epistolelor de dragoste (Gala Galaction – Zoe Dumitru Marcoci) și se încheie cu ultima iubire a unui pseudomisogin (Emil Cioran-Friedgard Thoma) și cu corespondența intimă a două spirite alese (Ioana Em. Petrescu – Liviu Petrescu). Complementare, descrierile, analizele și explicațiile exegetului sunt numeroase în acest volum, căci arhetipul iubirii și expresivitățile cuplului și ale indivizilor conectează semnificativ dimensiunea literară la întâlnirile cu biografia și cu unele din formele iubirii.

Tocmai de aceea atracția cititorului este dirijată deopotrivă spre aspectele strict estetice și spre cele privitoare la dragostea care ,,nu moare”. Căci romanele de dragoste ale cuplurilor prezentate sunt pline de peripeții și se citesc cu implicare, la paliere diferite, istorice, estetice, morale, de mentalitate și de sociologie a receptării. Știutor, criticul pune în pagină creația și personajele, textele și contextele, într-o narare captivantă, conștientă de întreg și de scopurile finale ale diverșilor actanți. Pentru cititorul interesat semnalez câteva capitole ale acestei cărți tâlcuitoare: VIII. Muzele lui Lucian Blaga; X. Când dragostea nu moare (Mircea Eliade – Maitreyi Devi); XII. Efuziunile sentimentale ale unui spirit olimpian (G. Călinescu); XX. Cel mai iubit dintre pământeni (Marin Preda – Aurora Cornu); XV. Biruința unei iubiri (Dinu și Nelli Pillat); VI. Mausoleul iubirii (Octavian Goga – Veturia Goga) etc.

La vârsta de acum și a tradiției din care se revendică, eseistul știe că ,,a sosit ca să mă certe/Fiul cerului albastru/Și-al iluziei deșerte” (Kamadeva). Căci Eros/iubirea ,,tinde să depășească antagonismele”, ,,actualizează virtualitățile ființei” și ,,este simbolizată prin cruce, sinteză a curenților orizontali și verticali” (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Spiritul și sufletul, Animus și Anima, Logosul și Eros, în formularea lui Constantin Noica, principiul masculin și feminin, corespund cu sinele și sinea, care alcătuiesc ,,perechea absolută” și sunt concomitent în expansiune și în concentrare. La Eminescu, prin care se ilustrează la noi o ,,poetică a discursului amoros”, cum arată Gheorghe Glodeanu, romanul epistolar dezvăluie două suflete și condiția dramatică a marelui scriitor aflat dincoace și dincolo de ,,mitul operei”.

În activitățile definitorii ale criticului și istoricului literar Gheorghe Glodeanu intră, desigur, proiectele de cercetare individuală și colectivă inițiate și cursurile și seminariile consacrate de-a lungul anilor prozei (în primul rând romanului), fantasticității, diasporei, jurnalului și literaturii pentru copii. Numeroase cronici literare, articole și recenzii ale  profesorului, cu asemenea subiecte documentate de-a lungul anilor, au apărut în reviste din țară și în mai multe monografii, studii și volume colective ori ediții de opere. Astfel, cărțile tipărite constituie referințe importante pentru cercetătorii acestor domenii: proza fantastică (cu largi ilustrări și aplicații cu privire la Mircea Eliade, Mihai Eminescu și Mateiu I. Caragiale), monografii (Anton Holban, Liviu Rebreanu, Urmuz), sinteze de critică și istorie literară (despre roman, jurnale, disidență și diasporă, poezii, proză, Max Blecher, Vasile Voiculescu și Lucian Blaga). Complementare acestora sunt studiile și cărțile care au în vedere modernismul, literatura exilului, fantasticul eliadesc, discursul autobiografic, generația 60, creația lui Nicolae Breban și a lui Max Blecher și literatura Maramureșului. Acestor teme și investigații li se adaugă altele, privitoare la cercetările tematice și la coordonările științifice, axate pe creația lui Mircea Eliade, Monica Lovinescu, Urmuz, Liviu Rebreanu, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu, Grigore Cugler și Pavel Dan etc.

Gheorghe Glodeanu trăiește de ani mulți în lumea școlii și a cărților acesteia, în primul rând a celor de literatură, care l-au format, căci astăzi profesorul are temele și subiectele sale, unde filologii îl caută, îl găsesc și îl citează, pentru echilibrul și valoarea judecăților sale, pentru informații și puncte de vedere argumentate referitoare la Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Mateiu I. Caragiale și la evoluția și formele romanului românesc ori despre scriitorii și literatura exilului, despre jurnalul intim și coordonatele imaginarului. Citind cărțile criticului și istoricului literar Gheorghe Glodeanu și întorcându-te la ele, înțelegi mai bine plăcerea povestitului, a povestitorului și a profesorului care le scot la lumină, cu naturalețe, expresivitate și știință. Îndelung documentate, ele instruiesc despre sensul înalt al literaturii și modurile de conturare a identității acesteia, despre căutarea știutoare și pățită a nucleelor creației, a adevărului și a reperelor morale în documentele numeroase care le însoțesc.

 

Rareori am auzit pronunțate cu mai mult respect și afecțiune de către absolvenți și studenți, în sălile de curs, consoanele și vocalele numelui unui profesor, precum în cazul lui Gheorghe Glodeanu, a cărui activitate literară și didactică lasă urme durabile, bune, în numeroși învățăcei și cititori, preocupați de scriitorii, de ideile, temele și personajele pe care pariază criticul și istoricul literar în mileniul trei, de amploarea cercetărilor și de fervoarea scrisului său. La mulți și fericiți ani, dragă domnule Profesor!


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.