top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Comentarii arrow Spiritul academic național în viziunea lui Ionel Necula (Maria Cogălniceanu), nr.1(176),ianuarie2018
Spiritul academic național în viziunea lui Ionel Necula (Maria Cogălniceanu), nr.1(176),ianuarie2018 Print
Ian 30, 2018 at 11:00 PM

Maria COGĂLNICEANU

SPIRITUL ACADEMIC NAȚIONAL

ÎN VIZIUNEA LUI IONEL NECULA

 

Citesc o carte1 în care spiritul academic și admirația față de personalitățile ieșite din comun prin pasiunea pentru cunoaștere, descoperiri, inovații, răsunet național și universal, har și tenacitate, muncă absorbantă în folosul neamului și al lumii au pus la picioarele lor timpul ireversibil. Cum scria filosoful Ioan Petrovici în septembrie 1931, „există aceeași nevoie de a-ți lărgi viziunea și varia punctele de vedere, după cum năzuința filosofică de-a te înălța cu mintea până la fundamentele existenței se îmbină firesc cu pasiunea priveliștilor naturii, care sunt, cum zice Buffon, tronul exterior al magnificienței divine2.

Dacă avem în vedere numai scrierile filosofice și literare ale acestui gânditor și artist al condeiului, mare orator preocupat de valorile autentice, putem prețui cu exactitate selecta carte Personalități tecucene în Academia Română, apărută de curând. Dar autorul Ionel Necula are în palmares un impresionant număr (46) de cărți esențiale pentru filosofia și cultura noastră. El se adresează cunoscătorilor domeniului filosofiei, fizico-geografiei și metafizicii (dar nu exclusiv), cunoscutei matrici spirituale nesecate din care au venit personalitățile secolului al XIX-lea și al XX-lea.

Cartea ne fascinează prin ineditul în care se răspunde întrebării: Cum e cu putință ceva nou? din mitologie, protoistorie, epoca modernă și postmodernă. Parcurgând substanțialul volum, avem surpriza să constatăm că ceea ce pare, uneori, achiziție intelectuală recentă fusese deja spus. Ignoranța noastră vine din fractura politico-temporală absurdă, generată jumătate de veac de dictatură comunistă, din anularea ființială a unor mari cugetători și creatori. Ionel Necula compune o microantologie demnă de toată lauda, punând sub globul de lumină aspecte biobibliografice din existența fecundă a unor oameni de vază, cu rădăcini puternice în arealul tecucean. Uneori, din acest focar se aruncă săbii de lumină spre Moldova de Sus și Dunărea de Jos. Ionel Necula singularizează prin epitet și metaforă celebritățile Academiei Române ca în exemplele următoare: istoriosoful (Vasile Pârvan); un istoric devorat de uitare (Alexandru Papadopol Calimah); duhul bun al eposului românesc (Tudor Pamfile). Domeniile în care au strălucit numele unora sunt consemnate cu intenție pedagogică actuală. Astfel se deschid capitole închinate istoricului Mihai Berza, chimiștilor Dănăilă Negoiță și Ilie Matei, juristului Vintilă Dongoroz, lingvistului Iorga Iordan, economistului Anghel Rugină, laureat al Premiului Nobel, constructorului Anghel Saligny, poetului Theodor Șerbănescu și medicului-poet C. D. Zeletin. Inițial, Ionel Necula trece în revistă instituțiile și argumentele prin care se pot valida și consacra valorile, fără a omite pe cei care, fie și imaginativ, au avut un mare merit în punerea pietrei de temelie a Academiei Române (Costache Conachi) și inexplicabila absență din acest forum a lui Calistrat Hogaș, Mihail Manoilescu, Ștefan Zeletin, deși doar el a gândit filosofia ca sistem3. Autorul promite să revină asupra destinului cărturăresc al celor amintiți pe măsura îmbogățirii documentației de acum. Volumul de față (carte mărturisitoare) s-a născut dintr-o „vanitate subiectivă, dar și dintr-o dorință firească de a reconstitui soclul demnității tecucene”. Din aceeași pasiune pentru zona din care provin cei paisprezece academicieni, dar și Ionel Necula, fiul unor țărani răzeși din Liești, se profilează mental o viitoare Casă a personalităților, în care să se găsească manuscrise, acte, imagini și obiecte de inventar așa cum erau și sunt încă în Leipzig, Weimar, Berlin, Paris, Lyon și-n alte centre culturale din Europa Occidentală. În memoria noastră cultural-afectivă revin imagini unice, care se desfășoară cinematografic din fermecătoarea scriere de călătorii Peste hotare de Ioan Petrovici și dintr-o scrisoare semnată de filosoful Constantin Noica, venită din Weimar-ul lui Goethe și al lui Schiller. Ioan Petrovici nota: „Weimarul a întrunit odată, între zidurile lui de capitală a unui mic principat, o pleiadă superbă de genii creatoare: Goethe, care a fost ministru, Schiller, Herder, Wieland. Mai târziu a adăpostit și pe Liszt”. Tot aici și-a trăit Nietzsche ultimii ani ai tragicei sale vieți, iar casele în care au creat sunt muzee încărcate cu obiecte personale, ca semn de prestigiu și recunoștință admiratoare. Călătorul inițiat în civilizația și cultura germană face comparații și aruncă mereu privirea spre țara sa și către specificul ei. În odaia în care a murit Goethe, o chilioară de călugăr, sunt puține lucruri: o masă de noapte cu un lighean de tablă, unde se afundă un ibric. Comentariul său este ironic. Prin contrast cu acest confort arhiredus, „noi, răsfățații științei aplicate, ne simțim chinuiți fără odaie de baie și fără eau courante”4.

Demersul lui Ionel Necula, explicit, este de profunzime. El reușește să anime, să insufle viață nouă unor înalte spirite locale, dar și naționale, iar altele cunoscute și respectate pe plan mondial. Unora le rezervă spații mici, restrânse, altora le rezervă un număr mare de pagini motivante. Selecția nu se bazează pe capriciu. Dimpotrivă, este raportată la contribuția reală, obiectivă a fiecăruia. Schema aleasă se repetă permanent: nașterea, familia, opera dăruită lumii, neexcluzând ideologiile și viața publică, moartea. Apar referințele critice antume și postume, premiile obținute. Nu totdeauna se distribuie elogii, mai ales când caracterul academicianului este în contradicție cu realitatea.

Cunoscând bine viața și manifestările odioase de omului Iorgu Iordan, autorul cărții nu-și poate înăbuși aversiunea față de licheaua academică, încărcată de ură bolnavă contra filosofului Ioan Petrovici, pe care l-a trimis la ocnă, deși bolșevicii nu o făcuseră. Membru al comisiei de epurare „care a golit Academia și universitățile românești de valoare, de calitate, de competență, susținuse proletcultismul jdanovist, proletarizarea rurală”5 și a rămas imobil în proiectul său.

Impresionante sunt paginile închinate tânărului folclorist Tudor Pamfile și cele care-l privesc pe istoricul și arheologul Vasile Pârvan, care, la vârsta de 29 de ani este membru corespondent al Academiei Române. „Reprezenta o mare speranță pentru știința istorică românească și universală6 și era invitat să conferențieze în universități din Paris, Roma, Berlin, Oxford și altele. Subcapitolele Vasile Pârvan și identitatea românească; Blaga și Pârvan - un dezacord în registre diferite; Sursele tragicului la Vasile Pârvan ilustrează o reală fervoare pentru autorul unor scrieri nepieritoare ca Getica și Dacia. Exegeza autorului se încheie cu o concluzie memorabilă: Pârvan   s-a sincronizat cu tot zbuciumul veacului său, la fel cum talazurile „mării vuiesc în ghiocul marin7. Ducând o viață retrasă, dar având un aport uriaș în adunarea de documente istorice, Alexandru Papadopol Calimah este numit recuperator al istoriei pierdute. I se înfățișează creația pe paisprezece file în paralel cu dubla dramă familială (moartea soției și a fiicei sale).

Cugetarea filosofică românească este mai susținută prin Ioan Petrovici, personalitate complexă, înzestrată cu geniu vizibil din copilărie. A trăit o viață sub semnul excelenței. Sunt, în această lucrare, fraze care ne dirijează spre memoria locului și ambianța în care s-a format viitorul filosof. Limba franceză trona în saloane (chiar și la Tecuci), iar mama, care-și făcuse studiile la Sacré-Coeur, își chema copilul de la joc și-l supunea public unui interogatoriu despre autorii și cărțile scrise, existente în biblioteca familiei: Al. Daudet, Emile Zola, Marcel Proust, Al. Dumas și alții. În anii de liceu avea lecturi întinse, făcea critica lor și întreținea polemici înfocate, iar la studiile din Germania (Leipzig) cultura și informațiile de specialitate cresc vertiginos. În cele zece pagini redactate, Ionel Necula subliniază cu pregnanță arborele genealogic al filosofului, din care nu lipsesc încă doi academicieni: Theodor Șerbănescu, poetul și pictorul Gh. Pătrașcu. Sunt expuse pe capitole domeniile în care a excelat ca istoric al filosofiei române, exeget al lui M. Eminescu, cunoscător deplin al filosofiei germane și autor al monografiilor despre Kant și Schopenhauer, orator neîntrecut și memorialist, un inovator în logică anticipând cu zece ani succesul lui Edmond Goblot (Memento! Ioan Petrovici era în temnițele de la Aiud, ca și alți reprezentanți ai elitei naționale). Două capitole atrag atenția cititorului: Lucian Blaga într-o nestatornică relație filosofică și Ioan Petrovici și ideea realismului logic. Reținem concluzia specialistului în cercetarea filosofică, el însuși creator (chiar și de termeni noi sau adaptați foneticii limbii române) și opozant al stângismului marxist sau arlusist: „Eclectismul său filosofic ar fi putut coagula o concepție distinctă, dacă viața i-ar fi hărăzit o altă soartă. [...] Dar vremurile deveniseră arlusiste și Petrovici a înțeles repede că totul este ratat8.

Plecat în lumea liberă, economistul Anghel Rugină a păstrat legătura cu țara și a onorat numele ei prin viziunea insolită și miraculoasă, prin decalogul salvator, propus lui N. Ceaușescu, dar și celor doi președinți de după 1989, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, care l-au respins indirect, prin consilierii lor. Detalii se găsesc și în interviuri, și-n scrisoarea din Boston (1996) trimisă primarului din Târgoviște, care-i oferea titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului. Genialului constructor de poduri Anghel Saligny i se recunosc marile merite, știința și cutezanța, ca și ctitoriile sale (anticipative în privința materialelor de construcție) din porturile Cernavodă, Constanța, Galați, Brăila. Cartea se încheie cu amplul studiu de istorie și critică literară privindu-l pe Theodor Șerbănescu, trubadurul veșnic înamorat și cu o stranie legătură erotică la Brăila. Singurul poet, membru al Academiei Române născut la Tecuci, cu o biografie mai puțin obișnuită, „trăia retras, pendulând între casele din Brăila și conacul moșiei de la Vameș9, dar versurile sale au avut ecou îndelung și l-au inspirat pe compozitorul George Cavadia. Asemenea detalii aduc laolaltă două toposuri de cultură, civilizație și artă renumite cândva, Tecuciul și Brăila. Orgoliul unui oraș provincial ca Tecuciul, pietatea față de gloriile lui dispărute, mândria de a fi avut atâtea genii de anvergură pulsează cu forță în această carte.

Unele capitole dau senzația de miniroman cu personaje insolite, în jurul cărora gravitează totul. Așa sunt Alexandru Papadopol Calimah, pictorul Gheorghe Petrașcu, Ioan Petrovici, fiul său Vladimir Petrovici (Japon), poetul Theodor Șerbănescu și Victoria, fiica doctorului Constantin Hepites din Brăila, ma tante, cu care se va căsători.

Respectând ordinea alfabetică întocmai autorilor de dicționar și evitând astfel o ierarhizare a valorilor, Ionel Necula închide cartea cu numele lui C.D. Zeletin, personalitate de prestigiu, manifestată în pediatrie, medicină nucleară, traduceri din franceză și italiană, poezie și proză. Autorul acestei istorii cultural-filosofice înșiruie o listă de 37 de lucrări fundamentale și premii care-i încununează numele. Nu lipsesc nici referințele critice semnate de condeieri iluștri. Nepotul savantului George Emil Palade, „cu o putere de muncă urieșească a acoperit atâtea domenii spirituale, cât nu este cu putință unui singur om10.

Într-o lume dominată de instinctul acumulării fără muncă și al luptelor pentru putere, cultura riscă să se pulverizeze. Relele scăpate din cutia Pandorei fac ravagii, iar speranța abia mai respiră. Și totuși, în locuri situate marginal față de centru, Spiritul nu vrea să abdice înaintea râurilor de monede sunătoare. De aceea considerăm un succes mica enciclopedie pe care o amprentează Ionel Necula, o scriere cu accente optimiste.

 

 

1. Necula, Ionel, Personalități tecucene în Academia Română, Editura Eikon, București, 2017.

2. Petrovici, Ioan, Peste hotare, Editura Casei Școalelor, București, 1931.

3. Necula, Ionel, Personalități tecucene în Academia Română, p. 9.

4. Petrovici, Ioan, op. cit., p. 72.

5. Necula, Ionel, op. cit., p. 28.

6. Idem, ibidem, p. 43.

7. Idem, ibidem, p. 60.

8. Idem, ibidem, p. 106.

9. Idem, ibidem, p. 127.

10. Idem, ibidem, p. 135.

 

 

pag 1 sept 2018.jpg

Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.