top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Blog arrow Varia arrow Parodii (Lucian Perța), nr.1 (176), ianuarie 2018
Parodii (Lucian Perța), nr.1 (176), ianuarie 2018 Print
Ian 30, 2018 at 11:00 PM

Lucian PERȚA

PARODII

 Daniel IONIȚĂ

 

Nărodul de Adrian, Fâlfa și ceilalți

 

Pe strada copilăriei mele bucureștene,

Prin anii șaptezeci, țin bine minte,

Cu ochii larg deschiși sau printre gene,

Priveam la toate-ntreaga zi, cuminte.

 

Stăteam în poartă, mă urcam în tei,

Umblam și pe-alte străzi făr’ a mă teme,

Știam vecinii, chiar și pe acei

Ce chiriași erau pentru o vreme.

 

Să-i iau pe rând: la colț, lângă cișmea,

Sta nenea ceferistu,Ungureanu,

El era bun, dar avea soață rea,

Pe tanti Sava, pe care milițianu’,

 

Dom’ plutonier Tanu, un om roșcat,

O „amenda” de multe ori în noapte

Când soțul la serviciu i-era plecat…

Dar să vi-i spun pe ceilalți mai departe:

 

În fața noastră, peste drum adică,

Stătea domnul Cazacu, ofițer,

Acum pensionar, ce fost-a, cică,

O vreme chiar om mare-n Minister.

 

Alături, înspre capătul de stradă,

Stătea dom’ Victor, cu Anuța lui

Și-aveau un fiu, așa, nărod grămadă,

Pe Adrian, dar și-alți nărozi, destui

 

Erau pe-atunci pe strada mea, țin minte,

Pe domnul Rațiu și pe dom’ Morar,

Ce se-njurau la două-trei cuvinte

Mereu și se-mpăcau la un pahar.

 

Dar mai ales de Fâlfa-mi amintesc,

Ce multe lucruri noi m-a învățat…

De-aicea, din Sydney, îi mulțumesc

Și să mă ierte de nu m-a uitat!

 

Romanță deșănțată

 

Gladiator al vieții-am fost și sunt,

în lupta mea cuvântul mi-a fost spadă,

de când am fost copil, pân’ azi, cărunt,

făr’ remușcări, oricine poa’ să vadă.

Cuvintele de-acasă, de la noi,

din România-n Sydney le-am adus

și-o insulă clăditu-le-am apoi

și noaptea printre stele-acolo, sus,

le-am agățat să-mi fie luminoase.

Poet bilingv am devenit astfel,

conchistador luptând pentru frumoase

domnițe-tropi, poemul fiindu-mi țel,

poeme dulci domnițelor dând plată

când mă chemau în tainicul iatac,

poeme deșănțate niciodată

nu le-am făcut, nu le erau pe plac.

Îmi lustruiam de trupul lor cuvântul

și, menestrel bilingv, cum m-aflam,

în două limbi le dăruiam și cântul

și-n vis și-atunci când singur mă trezeam.

Dar azi, când văd că alta e mișcarea,

când văd că desuet e versul pur,

o să îmi schimb și eu orientarea,

spre deșănțat, cum face-se în jur,

și o să scriu romanțe deșănțate

pentru femei cu coapsele cabrate!

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.