top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Traduceri arrow Versuri de Yves Vecciani (Trad. din franceză de Cornelia Băla Pop), nr.1(176),ianuarie 2018
Versuri de Yves Vecciani (Trad. din franceză de Cornelia Băla Pop), nr.1(176),ianuarie 2018 Print
Ian 30, 2018 at 11:00 PM

POEMUL FRANCEZ CONTEMPORAN

 

Yves VECCIANI (Franța)

 

1.

Voici l’automne

Personne n’entend l’appel au secours

des arbres et des hommes

D’ailleurs on n’écoute plus rien

que ce vent aigre qui tire les larmes

 

Si vous criez faites-le doucement

comme à voix basse

Que cela ne couvre jamais la saison

Que l’on puisse toujours voir fuir les nuages

chargés et hâtifs comme de vieilles gens

 

Ici nous qui restons

nous pouvons attendre les pluies

les ruissellements apaisants

les petites notes égrenées sur les feuilles

et les murmures de nos fantômes

 

1.

A venit toamna

Nimeni nu aude

Chemarea în ajutor

a copacilor și a bărbaților

De altfel nu mai ascultăm nimic

decât acest vânt acid care aduce lacrimi

 

Dacă strigați faceți-o mai încet

cu un glas lin, parcă,

Acesta să nu acopere niciodată anotimpul

Ca să putem vedea mereu îndepărtându-se norii

Încărcați și grăbiți ca niște oameni bătrâni

 

Aici noi care rămânem

putem aștepta ploile

șiroirile apăsătoare

micile note înșirându-se pe frunze

și murmurul fantomelor noastre

 

2.

Je suis riche

très riche de petits bonheurs

de courtes heures paisibles

de chemins secrets

et de paysages intacts

 

Je suis riche

de toi et des jours

de l’hésitation des bourgeons

du regret des feuilles fanées

de l’ocre des couchants

 

Mais moi seul connais

les pauvretés que je traîne

sans pouvoir même les porter

comme on fait de souliers éculés

comme un habit qu’on ne quitte plus

 

2.

Sunt bogat

foarte bogat prin mici plăceri

scurte ore liniștite

drumuri secrete

și peisaje intacte

 

Sunt bogat

prin tine și prin zile

prin șovăirile mugurilor

prin regretul frunzelor ofilite

prin ocrul soarelui în asfințit

 

Dar numai eu știu

nevoile pe care le târăsc

fără măcar să le pot duce

așa cum faci cu pantofii scâlciați,

ca pe o haină pe care nu o mai dezbraci

 

3.

Sur mes enfances ces hommes-là

faisaient parfois la grosse voix

juste quand il le fallait

mais c’était très fugace

ils en étaient plus malheureux que moi

 

Les femmes aussi

avaient retrouvé quelques tendresses

qu’elles avaient réveillées

mais seulement du coin des yeux

dans ce pays-là la main ne prolonge pas le regard

 

Et toi ma sœur

vraie et fausse sœur

complice et protectrice

quelles tempêtes ai-je dû causer

que tu aurais ignorées

 

La très vieille maison où cela eut lieu

ne l’a pas supporté

elle a explosé sous l’impact

gardant ses secrets

 

3.

În copilăria mea acești oameni

vorbeau cu severitate

tocmai când era nevoie

dar era foarte trecător

erau mai nefericiți decât mine

 

Și femeile

regăsiseră câteva dovezi de afecțiune

pe care le treziseră

dar numai din colțul ochilor

în această țară mâna nu prelungește privirea

 

Și tu sora mea

adevărată și falsă soră

complice și protectoare

ce de furtuni aș fi provocat

pe care tu le-ai fi ignorat

 

Casa foarte veche unde acestea s-au petrecut

nu le-a suportat

ea a explodat sub impact

păstrându-și secretele

 

4.

Que dit ce parfum de femme

volé au passage sur un trottoir tout noir

 

Madame vos désirs sont désordre

des ordres comme on n’en donne plus

des désirs tels qu’on les cache

 

Si votre main Madame

guidait la mienne maintenant

peut-être oublierions-nous les feuilles mortes

plaquées au sol par la pluie

 

Peut-être ne verrions-nous ensemble

que les lumières de la ville

ou même dans les rues sourdes

la pâleur de la lune

levée juste après l’averse

 

Et ce parfum qui flotte

à hauteur de visage

arrêterait le cours du temps

 

4.

Ce spune acest parfum de femeie

răspândit în trecere pe un trotuar negru de tot

 

Doamnă, dorințele voastre sunt dezordine

ordine cum nu se mai dau

dorințe cum sunt cele ascunse

 

Dacă mâna voastră, Doamnă,

ar călăuzi acum mâna mea

am uita poate frunzele moarte

placate la pământ de ploaie

 

Poate nu am vedea împreună

decât luminile orașului

sau chiar pe străzile indiferente

paloarea lunii

ivite tocmai după aversă

 

Iar acest parfum care plutește

la înălțimea feței

ar opri mersul timpului

 

5.

Une fleur bleu pâle

comme des yeux fatigués

une pluie méchante et un vent sournois

c’est tout le décor qui tourne

comme le lait

 

En tapinois le jour avance

Subrepticement le siècle nous échappe

On a beau battre le rappel

il manque quelques forces pour courir après

D’ailleurs on ne sait où

 

Pourtant le soir apaise

comme jadis comme toujours

Il se peut que la nuit à venir

coule comme la fontaine de la place

dans une interminable berceuse

 

comptant les heures

guettant l’aurore

buvant le soleil neuf

 

5.

O floare bleu pal

ca niște ochi obosiți

o ploaie răutăcioasă și un vânt viclean

constituie decorul tot ce se încheagă

precum laptele

 

Pe furiș ziua înaintează

Pe neobservate secolul ne scapă

Degeaba sunăm adunarea

ne lipsesc câteva forțe să alergăm după el

De altfel nu știm unde

 

Totuși seara se liniștește

ca odinioară ca întotdeauna

Se poate că noaptea ce va să vină

va curge ca fântâna locului

într-un cântec de leagăn nesfârșit

 

numărând orele

pândind zorii de zi

bând soarele abia răsărit

 

Traducere: Cornelia BĂLAN POP

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.