top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Comemorări arrow Remember Vasile Avram (Ioan Mariș), nr. 2(177), februarie 2018
Remember Vasile Avram (Ioan Mariș), nr. 2(177), februarie 2018 Print
Feb 27, 2018 at 11:00 PM

Ioan MARIȘ

REMEMBER VASILE AVRAM

Au trecut cincisprezece ani de la trecerea/petrecerea scriitorului și profesorului Vasile Avram la cele veșnice. Au trecut anii, încât adagiul poetului latin „Eheu fugaces, Postume, Postume, labuntur anni” răsună în memoria noastră ca un dramatic remember. Vai, vai, repezi trec anii pentru noi ce am rămas să depunem mărturie despre eruditul nostru contemporan.

Vasile Avram a publicat puțin în timpul vieții, deși avea în portofoliul lui de scriitor, ce a ilustrat toate genurile, un impresionant corpus de texte, încât am putea afirma fără să greșim că în persoana Domniei Sale avem ceea ce printr-o sintagmă s-a numit acel tip de autor de sertar comparabil cu un alt ilustru contemporan al nostru, cerchistul Ion D. Sîrbu. Vasile Avram avea — cum am mai spus-o — o melancolie impersonală peste care se grefa daimon-ul său de mare creator în genul unei ciudate simbioze a acestei neliniști creatoare cu o interfață Socrate-Goethe. Troposul său, felul lui de a fi cumula în genotipul său un cod de valori de o absolută rectitudine morală, ce-i caracterizează doar pe cei nutriți de marea cultură revelabilă în spiritualitatea românească cu personanțele ei abisale, ce au dus la constituirea unui ethos-cosmos. În tot ce întreprindea Vasile Avram funcționa un mod arhetipal ca operator al întregului său demers scriptural, fie că e vorba de textele de ficțiune (roman, poezie, teatru, reportaj) ori de eruditele sale scrieri de filosofia culturii și antropologia religiosului. E suficient să ne amintim într-o repede privire de trilogia Chipurile divinitățiioperă fundamentală pentru înțelegerea ethosului nostru creștin cu substratul său mitico-arhaic, operă în care ni se propune un fel de discurs triontic, respectiv mitologic, teologic și filosofic. Cele trei dimensiuni nu se exclud, ci dimpotrivă sunt complementare. Într-o lume excesiv raționalizată și secularizată, în care primează un pragmatism economic, filosoful caută semnele anthropos-ului, acele arhetipuri cosmologice decelate în „creștinismul cosmic” — concept funcțional în scrierile celui mai mare filosof al religiilor, Mircea Eliade, dar și în filosofia culturii lui Lucian Blaga — opera lui Vasile Avram are și un substrat polemic. El are în tot ce a scris acea „extazie intelectuală” de care vorbea poetul și filosoful Lucian Blaga — extazie ce-l situează pe autorul Chipurilor divinității într-o dreaptă măsură axiologică în antropologia și morfologia culturii. În demersul său hermeneutic, ce privilegiază câmpurile stilistice arhetipale ale culturii și spiritualității noastre, vom găsi o pledoarie pentru ontologie, pentru verbul a fi, care în epoca unui consumism exagerat a fost înlocuit cu verbul a avea. „Spre deosebire de paradigma duratei cosmice întreținută sub acțiunea riturilor reiterative, ori de cea a ideologiei teocentrismului axată pe teoria grației divine (sau a providenței), lumea a optat să trăiască exclusiv sub pecetea temporalității” (Chipurile divinității,
Ed. Ethnologica, Baia Mare, 2006, p. 15).

În opera sa, Vasile Avram a articulat un discurs filosofic ce decelează semnele sacrului personificate în profan într-o multitudine de simboluri teofanice (a se vedea și romanul, în cheie antropologică, Fiul apocrif). În romanul-jurnal antropologic Anima dr. Telea. Timp și destin la Noul Român autorul se integrează empatic într-un topos real și totuși magic, un sat aproape atemporal, descris și prin memoria doctorului într-o viziune mitico-arcadică, sesizând dezechilibrele în balanța lumii, dezechilibre ce sunt interogate și în poezie, fie că e vorba de Cărțile eptimahice, Elegiile Orhideei sau Călătoria de sâmbătă.

Acum, la comemorarea a cincisprezece ani de la trecerea sa în veșnicie, rămâne celor de astăzi să se apropie de opera aceasta, poate mai grea de înțeles la o primă lectură, însă abordarea sa temeinică de către un cititor mai puțin grăbit îi poate oferi acestuia revelația sensurilor ei adânci și bucuria împlinirii întru înțelepciunea cunoașterii.

Conul de umbră în care parțial a intrat opera lui Vasile Avram se datorează și lipsei unui marketing dinamic al editurii Sfintei Mănăstiri Nicula, cu toate eforturile exemplare făcute de soția scriitorului, care a retipărit antumele și tipărit postumele. Un început de reală receptare a operei scriitorului se face an de an prin „Colocviile de la Nicula”, unde Vasile Avram și-a găsit odihna, până la judecata de apoi, alături de prietenul său Ioan Alexandru.

Creația lui Vasile Avram se înscrie într-o descendență ilustră — Eliade, Blaga, Cioran, Noica —, reiterând o permanență a culturii noastre, cu accentul pe relația dintre centru și margine, în ideea că marginea devine centru și validează culturile mai mici geografic, postulând gândirea tare. Cel care a scris cu acribie și empatie despre Liturghia cosmică merită din partea contemporanilor un gând bun de aducere-aminte împreună cu alesele noastre sentimente puse sub semnul pietății creștine.


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.