top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Blog arrow Varia arrow Octavian Smigelschi-în panteonul național al artiștilor (Teodor Ardelean),nr7-8(182-183)iul-aug2018
Octavian Smigelschi-în panteonul național al artiștilor (Teodor Ardelean),nr7-8(182-183)iul-aug2018 Print
Iul 29, 2018 at 11:00 PM

Teodor ARDELEAN

OCTAVIAN SMIGELSCHI –

ÎN PANTEONUL NAȚIONAL AL ARTIȘTILOR

 

În iunie 2014, cu ocazia unei vizite la Sibiu, am primit în dar de la Alexandru Constantin Chituță volumul Octavian Smigelschi. 1866-1912, editat de Muzeul Național Brukenthal și purtând semnătura autografă a cercetătorului. De altfel, A. C. Chituță (n. 1986), care și-a susținut la prof. univ. dr. Ioan Ică jr. disertația teologico-istorică Octavian Smigelschi și pictura Catedralei Mitropolitane din Sibiu, vizează prin cercetările sale nu doar obținerea unui titlu nobil de doctor, cât, mai ales, așezarea într-o nouă lumină a operei și a destinului acestui artist, care înseamnă pentru istoria artelor plastice românești „creatorul neobizantinismului național”, iar pentru cea transilvăneană ceea ce reprezintă Grigorescu, Andreescu și Th. Aman pentru Muntenia.

Parcurgând firul cărții, care înmănunchează, într-o sinteză armonioasă, considerații pertinente și reproduceri elocvente, gândul m-a dus înainte de toate la anii liceului, în care, ca elev umanist, am învățat și istoria artelor plastice din România, din care lipseau orice fel de trimiteri spre acest nume, spre acest destin, spre această solitudine verticală. Acum, extinzând căutările peste tot unde îi este pomenit numele, constat că găsim la Octavian Smigelschi pietre unghiulare din care se pot ridica înfățișări și îmbrățișări noi pentru a reflecta etapele parcurse de neamul nostru în încercarea sa de ridicare spre orizonturile de lumină ale culturii. Smigelschi poate reprezenta, în același timp, un exemplu de zbatere amplă și un model de căutare permanentă a mijloacelor de exprimare specifice.

          Din păcate, pictorul, sculptorul și graficianul O. Smigelschi este puțin cunoscut. La 24 de ani de la trecerea sa la cele veșnice, ce a avut loc la doar 46 de ani, la 10 noiembrie 1912 (an în care ne-au mai părăsit și alte mari spirite, cum au fost Spiru Haret, Ion Mincu, Ion Luca Caragiale), cercetătorul Virgil Vătășianu a publicat la Sibiu o monografie despre marele artist, la Editura Kraft și Drotleff. Din lucrare rezultau cu claritate atât căutările, cât și performanțele. Așezat la confluența dintre academism, naturalism și simbolism, Smigelschi concentra prin cursul său de viață atât multietnicitatea, cât și multiculturalismul și ecumenismul. (N.n. – o nouă ediție a apărut în 1982 la Editura Meridiane din București).

          S-a născut la 21 martie 1866 în satul Ludoșul de Sus din județul Sibiu, în familia notarului Mihail Smigelschi, cu origini certe poloneze, și a Anei Sebastian, aromâncă mândră de consângeanul Andrei Șaguna, Marele Păstor. Se pune uneori întrebarea de către unii exponenți ai purismului național de ce artistul, creștin greco-catolic și pictor de monumente ortodoxe, n-a renunțat la numele său polonez în favoarea unuia mai românizat, cum a făcut tatăl lui Titu Maiorescu, Ioan, care a renunțat la numele Maior, chiar dacă era nepot al cărturarului Petru Maior, numai pentru a nu lăsa lucrurile într-o confuzie lingvistică. Ne răspunde la această întrebare o nepoată a sa, artistă precum bunicul, dar ne oferă răspuns și Timpul. Într-un imperiu atât de divers cultural și într-o bătălie cu marele vecin de la vest, Smigelschi era purtător de nobilitate poloneză, iar Octavian un nume intraductibil în maghiară, precum mai erau pe atunci câteva dintr-o listă „sacră” bine cunoscută de intelectuali: Pompiliu, Septimiu, Severus, Ulpiu, Traianus, Silvestru, Ignațiu, Demetriu, Epaminonda, Viniciu, Teoctist, Tancred, Coriolan, Liviu, Marius, Sabin, Grațian etc.

Odată cu intrarea sa pe porțile Liceului Maghiar de Stat din Sibiu (azi Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”), începe și perioada formării sale ca artist. Studiază artele cu pictorul german Carl Dörschlag (1837-1917), exponent veritabil al picturii academice în epocă; în combinație cu spiritul simbolismului, constituie prima sa școală vocațională. Profesorul sibian a fost timp de decenii unul dintre cei mai căutați portretiști din Transilvania (Portretul parohului Karl Fuss, Portretul doctorului Carl Konrad ș.a.), dar și un peisagist excelent, pe urmele curentului realist de la Academia de Arte Frumoase din Berlin. Cunoscătorii apreciază cu deosebire lucrarea Portretul unei femei / Tânărul român, cărbune pe hârtie, expus pentru prima dată la Sibiu în 1887, dar mai ales un peisaj din Cisnădioara, aflat astăzi în custodia Muzeului Național Brukenthal. De la maestrul său, Octavian Smigelschi a învățat multe taine, cu deosebire „tehnica” de dirijare a luminii, atât pe „chip” – în portret, cât și pe „decupaj” – în peisaj.

Pe acest traseu de viață în care orizontul plastic era deja dominant, se vor broda mai apoi contacte profunde, concretizate atât prin studii (1885-1889, Școala de Profesori de Desen din Budapesta, unde l-a avut ca magistru pe Bartolomei Szekelyi, urmaș al școlii vieneze de pictură), cât, mai ales, prin călătorii de studiu. Prima o întreprinde încă din perioada budapestană la München, acolo unde pulsul picturii europene era cel mai relevant, după Paris și Viena. Dar la Viena și apoi la Dresda și din nou la München va avea prilejul unei documentări temeinice, decisive pentru clarificările sale pe linie de expresie artistică. Va mai întreprinde vizite tematice la Veneția, Ravenna și Florența, iar în 1904, în pregătirea unei oferte ortodoxe sibiene, vizitează mănăstiri și biserici la Tismana, Cozia, Bistrița, Horezu, Curtea de Argeș, București, Snagov, Sinaia. Apoi, Iași, Suceava, Dragomirna, Putna, Rădăuți, Humor, Voroneț și Cernăuți... De aceste vizite se leagă reușita sa la concursul pentru pictarea Catedralei Mitropolitane din Sibiu (iconostas, cupolă și pandantive), căci influența artei bisericești din Regat a fost decisivă.

Vorbeam de formarea sa pe paralelele de memorie plastică europeană. Mai trebuie adăugat exercițiul didactic de la Schemnitz (azi Banská Štiavnica, în Slovacia), de acolo de unde în decursul secolelor anterioare au venit cei mai mari specialiști în minerit și prelucrare pentru bazinele miniere transilvănene (Baia Mare și Apuseni). Toate aceste peregrinări culturale, de voie și de nevoie, au lăsat amprente speciale în cariera acestui artist ardelean. Dominat de instinctul verticalității și de dorul de înalt, O. Smigelschi a lăsat ca toate să-i „trezească” interioarele, încât răspunsurile artistice să poată lesne să fie considerate în același timp și asumări axiologice, dar și răspunderi creștine.

Și-a exersat puterile de așezare în operă a talentului său cultivat lucrând intermitent la executarea picturilor de la bisericile din: Racovița, Bratei, Drăguș, Șanț, Sâncel, Ilva Mare, Măgura Ilvei, Romuli, Rodna, Poiana Ilvei, Mihalț, Vereșmort, Timișoara-Fabrica, Ciacova. Lăcașuri de cult din Alba, Sibiu, Timiș și Bistrița-Năsăud, zone cu specific și cu sufraganități diverse. Biserica din Rădești era lăcașul de suflet al episcopului martir Demetriu Radu de la Oradea Mare. La Sibiu comisia era formată din specialiști de la București. Pictorul s-a pliat minunat pe toate cerințele iconologice și iconografice, fie ele ortodoxe, fie greco-catolice (a executat schițele pentru pictura Catedralei Greco-Catolice din Blaj, dar lucrările s-au amânat din rațiuni financiare), fie romano-catolice (a pictat și capela de la Gimnaziul Catolic din Budapesta).

Din toate aceste încercări Octavian Smigelschi a lăsat o moștenire diversă imensă. Cartoane pentru frescă, desene, schițe, mulaje, figurine, piese sculpturale, panouri, fotografii ... Prin toate aceste „exerciții” și „realizări” s-a impus în axiologia artistică drept întemeietor al neobizantinismului românesc, curent de intersecție între Orient și Occident.

Deși a trăit doar 46 de ani și a „făcut artă” doar 22 (prima expoziție o are la Sibiu în 1890), Octavian Smigelschi a beneficiat de multe aprecieri. Burse de studiu în diferite centre, premii, stipendii, expoziții, carieră didactică, laude ...

Au formulat elogii, fie pe linia unor analize de context, fie cu ocazia unor evenimente: Al. Tzigara Samurcaș, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu, Elie Miron Cristea, Ioan Rațiu, Ion Mincu, Nicolae Iorga, Valeriu Braniște, Octavian Tăslăuan, episcop Demetriu Radu, episcop Vasile Hossu, George Oprescu, Coriolan Petranu. Dar și contemporanii noștri: Virgil Vătășianu, P.S. Visarion (fost episcop vicar la Arhiepiscopia Sibiului, acum episcop de Tulcea), P.S. Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, unul dintre cei mai mari protectori ai memoriei lui Smigelschi în vremurile de azi, inclusiv sprijinitor financiar al cărții-album menționate... Apoi acad. Răzvan Theodorescu, Gheorghe Vida, Negoiță Lăptoiu, Ioana Beldiman, Iulia Mesea, Nicolae Sabău, Ioana Gruiță-Savu, Olimpia Tudoran, Ion Onuc Nemeș, Alexandru Constantin Chituță. Acesta din urmă s-a poziționat esențial și în inițiativele ultimilor cinci ani, dar și în „nucleul” propriilor demersuri.

Acum, când multe din energiile neamului se concentrează spre a reflecta, în cadrul „Centenarului 1918-2018”, cele mai alese contribuții pregătitoare ale „miracolului românesc” de la începutul secolului XX, să nu-i uităm pe acei patrioți care n-au avut roluri de fațadă, dar au lucrat în profunzimile pulsațiilor românești specifice. Spuneam că nu a dorit să-și românizeze numele, dar asta pentru că El considera că eticheta de identitate națională ți-o dă mult mai bine opera. Prin pictura unor peisaje, a unor figuri de țărani români ardeleni, a unor biserici-nave de salvare a limbii și a credinței strămoșești, Octavian Smigelschi a adus în atenția opiniei publice din vremea sa, alături de autoportrete și alte portrete de figuri ilustre, tablouri concrete ce oglindesc aspirațiile naționale ale românilor. Tripticul național (1906) format din Seceriș, Neagoe Basarab în portretul votiv de la Curtea de Argeș și Cucerirea Plevnei (cumpărat de George Pop de Băsești și aflat astăzi la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie din Baia Mare), alte lucrări în ulei, tempera, acuarelă, cărbune, frescă, ciment colorat, mozaic în pastă de sticlă reprezentând: Țărani, Țăran din Ardeal, Femeie bătrână, Portret de țărancă, Ulița din sat, Peisaj cu fântână, Marginea satului.

Din mărturisirile fostului „tânăr muzeograf” de la Brukenthal, N. Gh. Iorga, aflăm că Octavian Smigelschi a avut parte, chiar și în „perioada neagră” a culturii române, de o frumoasă punere în lumină a operelor sale, cu ocazia semicentenarului comemorativ din 1962. Organizatorii au putut beneficia atunci și de consilierea devotată a doamnei Pulcheria Smigelschi, venerabila soție a artistului. Iar peste patru ani, același muzeu a organizat la București, cu ocazia centenarului nașterii artistului, în sălile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, o expoziție retrospectivă.

Mai aproape de noi, de moștenirea culturală a celui care ne-a inspirat relația dialectică dintre credință și solemnitate și ne-a reînvățat pictura bisericească, la punctele de intersecție dintre clasic și bizantin, se ocupă Mitropolia de la Sibiu, Muzeul Național Brukenthal, Episcopia Greco-Catolică de la Oradea, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu și urmașii artistului, căci familia Smigelschi are un adevărat eșantion de expresie plastică și la ora actuală (dinastiile de artiști Smigelschi și Șetran).

În 1912, în „Neamul Românesc”, la moartea lui Octavian Smigelschi, Nicolae Iorga scria printre altele: „Noi, de aici nu-l cunoaștem pe acest ardelean...”. La 105 ani de la această tristă aserțiune ar fi bine să putem spune că, grație inițiatorilor „flăcării naționale”, îl cunoaștem pe Octavian Smigelschi la adevărata sa valoare și pentru rolul istoric pe care l-a jucat în scurta sa viață.

          Fie-i memoria mult binecuvântată!

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.