top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Comemorări arrow Victor Iancu (1934-2008) (Ioan Gogotă), nr.7-8(182-183), iulie-august 2018
Victor Iancu (1934-2008) (Ioan Gogotă), nr.7-8(182-183), iulie-august 2018 Print
Iul 29, 2018 at 11:00 PM

 

Ioan GOGOTĂ

VICTOR IANCU (1934-2008)

         

În luna iunie a acestui an s-au împlinit zece ani de la decesul lingvistului și prozatorului Victor Iancu, unul dintre colaboratorii statornici ai revistei „Nord Literar”.

          Victor Iancu s-a născut la 26 martie 1936, în localitatea Agârbiciu, județul Cluj, din părinții Iosif Iancu și Floarea Iancu, țărani, și a trecut în eternitate la data de 21 iunie 2008. A urmat școala primară și gimnazială în satul natal, în Căpușul Mic și în Sărmașu (între anii 1942-1950), apoi Liceul Militar „Dimitrie Cantemir din Predeal (în perioada 1950-1954), pe care îl termină în calitate de şef de promoţie, urmând Şcoala Militară de Ofițeri Activi Geniu, Construcții și Căi Ferate de la Râmnicu Vâlcea (1954-1955), întreruptă pentru a se înscrie la Facultatea de Filologie, specialitatea Limba și literatura română a Universității „Babeș-Bolyai” (1955-1960). După absolvirea cursurilor universitare în anul 1960, este repartizat la liceele nr. 1 și 2 din Baia Mare, iar începând cu 1 septembrie 1961 este numit asistent universitar la proaspătul înființat Institut Pedagogic de trei ani din Baia Mare, unde va parcurge toate treptele ierarhice universitare: asistent (1961-1965), lector (1965-1969), conferențiar (1969-1990) – inițial în cadrul Institutului Pedagogic, devenit în 1974 Institutul de Învăţământ Superior din Baia Mare; profesor titular la Facultatea de Litere şi Ştiinţe a Universităţii Baia Mare (din 1990).

          În anul 1969 obține titlul de doctor în științe filologice cu teza Palatalizarea dentalelor în limba română, conducător științific prof. univ. dr. Dimitrie Macrea (membru corespondent al Academiei Române), coordonatorul unor însemnate lucrări de specialitate, printre care: Dicționarul limbii române literare contemporane (1955-1957), Dicționarul limbii române moderne (1958), Gramatica limbii române, în două volume (1954) și Dicționarul Enciclopedic Român, în patru volume (1962-1966).

          Între anii 1968-1971, Victor Iancu predă limba română la universitățile din Milano și Torino (Italia), iar între 1991-1994 este profesor în cadrul lectoratului de limbă și literatură română la Universitatea „Eőtvős Lórand” din Budapesta (Ungaria). În paralel cu activitatea didactică, Victor Iancu a îndeplinit diverse funcții de conducere: șef de catedră la Limba și literatura română; prorector al Institutului Pedagogic și al Universității de Nord, Baia Mare; director al Editurii Universităţii de Nord, Baia Mare; membru al Centrului de Cercetări Interdisciplinare privind Comunicarea Umană de pe lângă Facultatea de Litere a Universităţii de Nord, Baia Mare și director al Catedrei UNESCO de drepturile omului, democraţie, pace şi toleranţă de pe lângă Universitatea de Nord, Baia Mare şi al Institutului Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti. De asemenea, a ocupat și funcții de demnitate diplomatică, fiind secretar general al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO (1997-2001).

Victor Iancu s-a afirmat pe plan științific și cultural în țară și în străinătate, fiind ales membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România (din 1960); membru al Societăţii Internaţionale de Lingvistică Romanică de la Paris (din 1971); membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1992); preşedinte fondator al Clubului de la Baia Mare (1994); membru fondator al Societăţii Române de Dialectologie (1996); preşedinte al Simpozionului Naţional de Dialectologie (Baia Mare, 1996); secretar general al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO (1997-2001); consilier interguvernamental al Programului „Gestiunea Transformărilor Sociale”, UNESCO, Paris (din 1997); director al publicaţiei „Curier”, buletinul CNR UNESCO (1998-2001); membru al Asociaţiei Scriitorilor din Baia Mare; membru în Consiliul Naţional al Societăţii „Avram Iancu”; director onorific al Fundaţiei Culturale „Pro Unione”. Este autorul a două cursuri universitare, respectiv Istoricul lingvisticii românești (Baia Mare, 1968) și Istoria limbii române (compendiu, Baia Mare, 1994).

          De asemenea, Victor Iancu a participat la congrese internaţionale de lingvistică şi filologie la Bucureşti, Quebec, Padova, Budapesta, Palermo şi Bruxelles, iar cu comunicări științifice la numeroase reuniuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale în sfera culturii, a educaţiei, a ştiinţei şi a comunicării. A avut colaborări la numerose reviste: „Limba română”, „Limba şi literatura română”, „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „România literară”, „Cercetări de lingvistică”, „Studii şi cercetări lingvistice”, „Luceafărul”, „România liberă”, „Studii şi articole”, „Buletin ştiinţific” Seria A, Filologie (Baia Mare) ș.a.

Dascăl de vocație și, în același timp, o importantă personalitate științifică și literară, Victor Iancu a lăsat în urma sa fapte de cultură, de literatură și cercetare lingvistică remarcabile. A coordonat doctorate în filologie, specializarea Istoria limbii.

Prin opera sa lingvistică, cu aplicare mai ales la domeniul dialectologiei și al istoriei limbii, Victor Iancu se impune între cercetătorii de primă mărime ai perioadei actuale datorită numeroaselor elemente de inedit în abordarea unor concepte, fapt care-i conferă un loc aparte în categoria lingviștilor români cu o largă deschidere spre domenii diverse ale cunoașterii. Sfera sa de preocupare s-a materializat prin numeroase cursuri universitare menite să contribuie la organizarea și perfecționarea învățământului de specialitate, iar în calitate de conducător de doctorat a îndrumat zeci de doctoranzi care au obținut titlul de doctor.

Asemenea iluștrilor săi înaintași, precum Ovid Aron Densușianu, Alexandru Rosetti, Sextil Pușcariu și mulți alții, Victor Iancu este autorul unor lucrări din sfera lingvisticii generale, a istoriei limbii, a dialectologiei, a lexicologiei, a gramaticii normative a limbii române.

A debutat editorial cu lucrarea  Palatalizarea dentalelor în limba română (Timișoara, Editura Facla, 1975), de fapt tema tezei de doctorat, bine primită de specialiști. Au urmat: Limbaj cotidian și rostire literară (Timișoara, Editura Facla, 1977), Cum vorbesc românii din Ungaria (Editura Comp-Press, Budapesta, 1994), Dicționarul de ortograme (București, Editura Științifică, 1995, în colaborare cu Săluc Horvat). Având o solidă cultură lingvistică, încearcă să se implice în redactarea unor lucrări științitice privind evoluția limbii române, dovadă fiind lucrarea de pionierat Istoricul lingvisticii românești (curs universitar, Baia Mare, 1968), precum și volumele Limbaj cotidian și rostire românească (Editura Facla, 1975), Istoria limbii române (compediu, Baia Mare, 1995), Limbă și rostire românească, ieri și azi (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1996), Istoria pierdută a României postdecembriste (București, Editura Mașina de scris, 2000), Istoria limbii române privire sintetică (București, Editura Fundației Culturale Române, 2001). La acestea se alătură sute de studii și cercetări, comunicări la întruniri și congrese naționale și internaționale, despre a căror valoare s-au pronunțat unii dintre cei mai importanți lingviști și filologi: Alexandru Graur, Alexandru Rosetti, Grigore Brâncuși, Boris Cazacu, Mioara Avram, Ion Petruț, Romulus Todoran, Dimitrie Macrea etc.

          Spre surprinderea multora, lingvistul Victor Iancu a abordat și domeniul mai puțin rigid al ficțiunii, publicând următoarele construcții epice: un volum de literatură de călătorie dedicat șederii sale în Italia (Italia posibilă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977), un volum de povestiri (Întrebări în asfințit, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1983), romanul satiric Pământ-cosmos și retur (Timișoara, Editura Facla, 1980, coautor Dumitru Mureșan), Drum de piatră (roman, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986), continuat cu volumul 2, Pământul negru (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1988; romanul a fost reeditat în 2004, cu vol. 1 – Cerul roșu și vol. 2 – Pământ negru); Pensiunea Barbagia (roman, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1992, reluat cu ediția a 2-a, București, Editura Mașina de scris, 2005),  Blândul Dracula (roman, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002), Jurnal involuntar (1981-1989) (București, Editura Paralela 45, 2000), romanul Culorile Purgatoriului (Editura Paralela 45, Piteşti, 2006).

Glisând între istorie și ficțiune, Victor Iancu face o interesantă incursiune în universul legendar al apusenilor cu istoria și tradițiile lor perene, prin eroi asemenea legendarului Avram Iancu. Numele său Iancu determină ascendența spirituală și îi marchează profund opera de imaginație. Victor Iancu este și autorul unor lucrări dramatice: Avram Iancu (Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1995) – o trilogie consacrată lui Avram Iancu (avocat transilvănean și revoluționar român pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Transilvania), Patul (piesă în două acte, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2004). Chiar dacă beletristica lui Victor Iancu este pusă, oarecum, în umbra operei lingvistice, aceasta nu este lipsită de valoare, dovadă numeroasele comentarii laudative venite din partea criticii literare.

          În paralel, Victor Iancu s-a implicat în publicistică, prin volumele De la Revoluție la Restaurație (Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1994), care a reunit o serie de articole apărute în decursul timpului în mai multe publicații: „România literară”, „Dreptatea”, „Cotidianul”, „22”, „România liberă”, „Luceafărul”, „Graiul Maramureșului”, și Pentru o cultură a păcii, democrației și toleranței în România (București, Editura Calistrat Hogaș, 2000). Se remarcă și printr-o traducere din limba italiană a unei publicații politice, Școala dictatorilor de Ignazio Silone (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1992).  A coordonat volumul La romanita orientale e Italia: storia e attualita: convegno (Venezia, 23 giugno 2000), a fost redactor și coordonator al volumului Comisia Națională a României pentru UNESCO: 1997-2000: Repere ale activității interne și internaționale (București, Editura Ars Docendi, 2001).

          Personalitate complexă prin varietatea și importanța operei sale, prin prezența în viața socială, politică și mai ales în cea științifică națională și internațională, Victor Iancu este unul dintre  reprezentanții de seamă ai acestui spațiu, numit Maramureș, a cărui menire pe tărâmul științei a fost de-a forma și îndruma tânăra generație pe linia perfecționării învățământului românesc de specialitate.

           

 

 

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.