top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Blog arrow Varia arrow Tinerețea revistelor centenare (Gheorghe Pârja), nr.11-12 (186-187) nov-dec 2018
Tinerețea revistelor centenare (Gheorghe Pârja), nr.11-12 (186-187) nov-dec 2018 Print
Dec 12, 2018 at 10:00 PM

 

Gheorghe PÂRJA

TINEREȚEA REVISTELOR CENTENARE

 

Oradea, octombrie.

Invitată revista „Nord Literar”

          Revista „Familia” din Oradea (director: Ioan Moldovan) a găzduit proiectul cultural „Revistele centenare”, inițiat, girat și coordonat de Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii și Identității Naționale, menit să sublinieze contribuția presei culturale la înfăptuirea Marii Uniri. Programul a cuprins cinci publicații culturale centenare: „Familia” (Oradea), „Convorbiri literare” (Iași), „Viața Românească” (București), „Vatra” (Târgu Mureș) și „Ramuri” (Craiova).

          La 25 octombrie, revista „Familia” a fost sărbătorită în cadrul acestui proiect. În Sala Mare a Primăriei din Oradea, într-o atmosferă adecvată, ne-am întâlnit reprezentanți ai mai multor reviste literare din toată țara. Am rămas plăcut impresionat când, la masa dialogului, am întâlnit energii intelectuale tinere cu un discurs elevat, bine articulat în concepte. Intervențiile lor mi s-au părut ferme, fără complexe față de răspunderea asumată. Alături de revistele centenare au fost invitate și publicații literare care țes peisajul cultural național, printre care și revista „Nord Literar”, care s-a dovedit a fi printre cele mai tinere – cincisprezece ani de la apariție –, dar care a fost integrată de cei prezenți în cercul revistelor valoroase ale țării. Scriitorul Ioan Moldovan, gazda noastră, a precizat de la început că această întâlnire „este un mod de a omagia cultura română prin ceea ce are definitoriu într-o anumită parte a sa, cea a revistelor de cultură. O revistă centenară nu-și are niciun rost și nicio justificare, dacă nu apar și reviste tinere. Toate aceste reviste centenare sunt reviste care contează în peisajul cultural. Așa că, după o primă viziune a proiectului acestuia, conform căruia toate aceste reviste să fie împreună cu un public generos, s-a ajuns la această formulă de sărbătoare a fiecăreia”, a spus directorul „Familiei”.

 

Traian Ștef, Ioan Moldovan


        Sorin Lavric, redactor al revistei „România literară” și director al Departamentului de Proiecte Culturale al Uniunii Scriitorilor din România, a mărturisit dragostea lui pentru Oradea. Apoi a mai spus: „Ceea ce definește redacția unei reviste este o stare de emulație. Emulația înseamnă competență și concurența unor oameni ambițioși care caută să se afirme. Le doresc directorului Ioan Moldovan și redactorului-șef Traian Ștef să stârnească o asemenea stare de emulație. Căci fără reviste literare apărute pe hârtie este derută în cultură. Dacă ele ar dispărea, comunicarea literară nu s-ar mai face”. Adrian Popescu, redactor-șef al revistei „Steaua”, a afirmat: „Revistele centenare dau garanția continuității. Sunt argumente că evenimentele din cultura română au durată. Ele mai sunt un factor de coeziune. Sunt alcătuite pe afinități care pot asambla un exercițiu de inteligență”. Apoi scriitorul Vasile Dan, președintele Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România și redactor-șef al revistei „Arca”, crede că „o revistă literară nu există dacă nu are un sistem de valori. Revistele centenare sunt tinere, unele echipe au deprins o direcție compatibilă cu sensibilitatea zilei. Revistele de cultură adună în jurul lor valori și refuză mediocritatea. Fără spiritul critic o revistă nu rezistă în orizontul valorii”. Radu Ulmeanu, directorul revistei „Acolada”, a insistat ca în reviste să existe „spiritul critic și polemic care nu se limitează doar la domeniul literar”.

          

Radu Ulmeanu, Dumitru Păcuraru, Gheorghe Pârja


Cei prezenți s-au referit la rolul revistei „Familia” în pregătirea Marii Uniri. Se știe că ea a fost înființată de Iosif Vulcan, la Budapesta, în 1865, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania și cultivarea limbii și a conștiinței naționale. Un elocvent profil al lui Vulcan a fost creionat de Florin Ardelean, care ne-a spus că revista, în cei 42 de ani cât a fost sub conducerea sa, a fost ocolită politic. Dictonul fondatorului a fost: să ne păstrăm limba, asta este conștiința națională! Prima zi a simpozionului de la Oradea a făcut o radiografie lucidă a condiției revistelor literare în timpul de astăzi. Vorbeam de tinerețea revistelor centenare. O pildă era la masă cu mine: Senida Poenariu, din partea revistei „Vatra”, o tânără cu un limbaj elevat, cu spirit analitic, care ne-a vorbit tocmai de starea de azi (și de mâine) a revistei centenare pe care o reprezintă. Alături de ea, în eșalonul tinerilor intelectuali au fost: Rareș Moldovan, Ștefan Manasia ori Alice Valeria Micu. Am discutat aplicat problemele cu care se confruntă aceste publicații din lumea de astăzi, felul cum trebuie să se adapteze la schimbările de mentalitate și de tehnologie pentru a susține adevăratele valori literare și culturale prin exercitarea spiritului critic.

 

          Județele de graniță și Centenarul

          Vineri, 26 octombrie, la Muzeul „Iosif Vulcan” din Oradea, am fost invitați la o inedită și extrem de folositoare expoziție de carte, ziare, reviste, diverse documente apărute în perioada de pregătire a Unirii, precum și în perioada introducerii administrației românești în Transilvania. Proiectul „Județele de graniță și Centenarul”, după cum a prezentat scriitorul Ioan Moldovan, directorul revistei gazdă, se desfășoară pe linia graniței de Vest, cuprinzând județele Maramureș, Satu Mare, Bihor, Arad, Timiș, teritorii rămase, după 1 Decembrie 1918, dincolo de linia de demarcație trasată de Antanta, fiind eliberate de Armata Română în prima jumătate a anului 1919. Acest proiect completează fericit pe cel dedicat revistelor centenare. Acolo, printre foi îngălbenite de vreme, stă o realitate mai puțin știută. Județele graniței de Vest, locuite majoritar de români, dar cu o semnificativă populație minoritară maghiară, s-au aflat într-o situație aparte după Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Aceste teritorii, în prima parte a anului 1919, au rămas sub administrație maghiară sau, cum a fost cazul Banatului, sub ocupația armatei sârbe. De asemenea, Maramureșul istoric a fost ocupat de armata ucraineană galițiană. Scriitorul Dumitru Păcuraru, directorul revistei „Poesis” din Satu Mare, care, prin Fundația „Poesis”, a organizat această întâlnire cu istoria prin intermediul presei, a mai precizat că acest proiect dedicat Centenarului României prezintă evenimentele premergătoare Unirii, pregătirea generală a populației pentru unirea tuturor românilor într-o singură țară. A fost evidențiat meritul memorandiștilor, al deputaților români ajunși în Parlamentul de la Budapesta, rolul presei românești din Transilvania în pregătirea actului Unirii. Scriitorul, profesorul universitar dr. Mircea Popa, acest arheolog al istoriei literare, autorul unor cărți de referință pentru cunoașterea istoriei și a culturii naționale, a făcut o incursiune în istoria presei românești, a scos în evidență rolul scriitorilor, al cărții în conturarea ideii de identitate națională. S-a amintit că prima Declarație de Independență a Transilvaniei a fost proclamată la Oradea. La 30 octombrie 1918 s-a constituit Consiliul Național Român Central, care, prin intermediul presei, a adus la cunoștința opiniei publice manifestul „Revoluția a învins. S-a constituit Consiliul Național Român”. Lupta națională a românilor a intrat în luna noiembrie 1918 în faza ei decisivă. În toată Transilvania, în Banat, Crișana și Maramureș era creată o situație revoluționară. Peste o lună, la 1 Decemrbie 1918, se decreta Unirea Transilvaniei cu Regatul României. În sufletele românilor aflați dincolo de limita de demarcație Unirea s-a înfăptuit, dar teritoriile de graniță – Maramureș, Satu Mare, Bihor, Arad și Timiș – aveau să fie eliberate de Armata Română, rând pe rând, din aprilie până în august 1919.

          Simpozionul de la Oradea mi-a adus aminte de o idee spusă de istoricul literar Ion Breazu, că „dintre așezămintele pe care românismul din Transilvania și le-a creat, în lupta lui seculară pentru existență și afirmare națională, fără îndoială că cel mai original este presa. Ea este sângele care dă vigoare organismului național”. Citind recent o lucrare în manuscris a confratelui Augustin Cozmuța, am reținut o idee care se potrivește: „Revistele literare sunt plămânii prin care respiră cultura”.

          Printre cei prezenți la simpozion, s-au remarcat istorici, scriitori, oameni de cultură din întreaga țară, precum Vasile Dan – redactor-șef aș revistei „Arca” (Arad), Adrian Popescu – redactor-șef al revistei „Steaua” (Cluj-Napoca), Radu Ulmeanu – directorul revistei „Acolada” (Satu Mare), Gheorghe Pârja – redactor-șef adjunct al revistei „Nord Literar” (Baia Mare), George Vulturescu – redactor-șef al revistei „Poesis” (Satu Mare), Senida Poenariu (Tg. Mureș), Ștefan Luca (Iași), Pascu Balaci (Oradea), Sorin Lavric, Florin Ardelean (București), Rareș Moldovan, Ștefan Manasia, Alice Valeria Micu, Vlad Moldovan. Au fost prezenți la manifestări și elevi, studenți și profesori.

 


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.