top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Portret arrow Cu NIcolae Breban, domol printre amintiri (Gheorghe Pârja), nr.2(189),februarie 2019
Cu NIcolae Breban, domol printre amintiri (Gheorghe Pârja), nr.2(189),februarie 2019 Print
Mar 03, 2019 at 11:00 PM

 

Gheorghe PÂRJA

CU NICOLAE BREBAN, 

DOMOL PRINTRE AMINTIRI

          

Sună destul de straniu acest titlu. Cum să petreci cu Nicolae Breban domol printre întâmplările vieții? El, personalitatea vulcanică, fabuloasă, extravagantă și imprevizibilă, capabilă de contradicții, dar cu vocația certă a zidirii romanului postbelic. El, unul dintre marii scriitori europeni. Aici m-am luat după spusele altora. Oameni de nădejde, care au evaluat în termenii valorii scrisul lui. Dar s-au aflat și tușieri dedați la ironii gratuite, invidioase, nepricepute.

Nicolae Breban, Valentin Hossu Longin, Gheorghe Pârja, Laurențiu Ulici

(Librăria „Cartea Românească”, București)

La 1 februarie, romancierul a împlinit vârsta de 85 de ani. Oare când l-am întâlnit pe Nicolae Breban? Știam că este născut în Baia Mare. Dintr-o solidaritate cu spațiul natal, am fost atent la fiecare apariție semnată de el. Așa mi s-a întâmplat cu Ivasiuc și Buzura. Dar Breban construiește personaje care intră în pielea arhetipurilor. Și acum îmi este aproape merceologul Grobei din Bunavestie, care trăiește jumătate în realitatea cotidiană, iar cealaltă în vis (mit). Am avut norocul ca, la vârsta liceului, să-l întâlnesc pe Alexandru Ivasiuc, scriitorul care s-a preocupat de înnoirile de substanță și de structură ale prozei contemporane, undeva în Dâmbovița de munte, într-o tabără literară. Acolo, prozatorul din Sighetu Marmației m-a descoperit. Atunci am aflat mai multe amănunte despre prietenul său, Breban, căruia tocmai îi apăruse romanul În absența stăpânilor (1966). Cred că nașul primei întâlniri cu marele scriitor a fost criticul Laurențiu Ulici. Cert este că, în anul 1996, romancierul a patronat lansarea cărții mele de debut, În numele tatălui, la Librăria „Cartea Românească” din București. Prin vreme, am început să-i deslușesc personalitatea. Creșterea autorului, renunțarea la privilegiile din țară, exilul și reîntoarcerea acasă – un traseu biografic palpitant. Am deslușit în el bărbatul puternic, greu de învins, cu forță și încredere în scris. Însușiri care l-au impus în lumile prin care a trecut. Lovit de valurile sorții, nu și-a jelit condiția. A rămas ferm, transformând încercările în victorie. Deși categoric până la dominarea împrejurimilor, Nicolae Breban are o candoare discretă, convertită în prietenie. Aici pot invoca starea domoală a spiritul brebanian. Mai rar am întâlnit un scriitor care să surprindă cu atâta ascuțime cotidianul, țesătura sufletului omenesc din lumile prin care a trecut. În urmă cu doi ani, la apariția volumului Viața mea (I), am constatat că memoriile lui Breban sunt o serioasă sursă pentru cunoașterea vieții literare românești contemporane, cât și pentru înțelegerea operei sale. Partea domoală a personalității sale s-a lăsat arătată în multele întâlniri avute în Maramureș, Ploiești și București. Unele au fost drumuri de înțelegere a scriitorului devenit, în multe ipostaze, personaj. Așa că, la ceas aniversar, doresc a aduce în față câteva călătorii domoale printre amintiri. Vulcanicul Breban devine atent, uimit, curios și recunoscător spațiului natal: Maramureșul. Drumul prieteniei noastre a început în București. Păstrez și acum emoția lansării cărții mele de debut, când m-a pus sub aripa lui Blaga. Era de față și Laurențiu Ulici și nu a protestat. Câțiva ani mai târziu, stăteam la ceas de seară, cu Ioan Groșan, la Uniunea Scriitorilor. Atunci, distinsul scriitor și prieten mi-a sugerat un turneu în Maramureș al lui Breban cu romanul Pândă și seducție. Călătoria autorului în Maramureș a avut loc, fiind însoțit de Ioan Groșan și de Dorin Popa, iar cartea a fost lansată la Baia Mare și la Sighetu Marmației. În drum spre Marmația, am făcut o oprire de câteva ore la Desești. Atunci a scris în cartea de onoare a Sălii „Nichita Stănescu”: „Cu bucurie și emoție am trecut pe la Tine, Nichita, dragule!”. Într-un scurt interviu realizat acolo, mi-a declarat: „Am fost extrem de surprins și bucuros când am auzit că Nichita a venit aici, la Desești, el care era atât de departe de aceste locuri și am avut un sentiment de mândrie și bucurie a recunoașterii că el a venit pe aceste plaiuri de unde sunt și eu. Îl văd aici, în fotografii, înconjurat de lume și cred că și pentru el a fost un dar ce ați făcut pentru el aici și faptul că de atunci îi păstrați memoria în această cameră închinată lui. Uneori numele poeților sunt extrem de tiranice”. După lansarea romanului în Sighetu Marmației, a ținut să mergem la casa în care s-a născut Alexandru Ivasiuc. 

Dorin Popa, Nicolae Breban, Gheorghe Pârja, Ioan Groșan, 

în fața casei în care s-a născut Alexandru Ivasiuc

Despre bunul prieten sighetean, pe care îl socotea cu o cultură și o inteligență care îi dădeau relief net în epocă, a scris: „Ivasiuc, una dintre puținele figuri tragice ale generației noastre, student în anul IV la Medicină, a fost arestat în anul 1956, dintr-un grup care voia să se solidarizeze cu ungurii răsculați contra tancurilor sovietice și care își va scuipa toți dinții în beciurile securității”. Avea atunci 25 de ani și a fost condamnat la cinci ani de temniță stalinistă și doi ani de domiciliu forțat în Bărăgan. În luna august 1996, au ajuns la Baia Mare scriitorul, mama dumisale, distinsa doamnă preoteasă Olga, și soția scriitorului, doamna Cristina. Au venit pentru a schimba crucea de la căpătâiul părintelui, Vasile Breban, înmormântat în cimitirul Catedralei din Baia Mare. Au dorit să ajungă la Recea, unde preotul Breban a slujit. Ne-a primit Ghiță Bud, fiul crâsnicului bisericii din Recea. Acolo, într-o grădină, am cutreierat cu scriitorul printre multe amintiri. Chiar s-a conturat ideea unei cărți-dialog dimpreună, care să se numească Obsesia originilor. Care încă nu s-a întrupat. Pe o mică hartă a memoriei, și-a plimbat gândul prin anii prunciei, unde lumina silueta tatălui, preotul Breban. Zice fiul: „În clipa în care Ardealul a fost ocupat mișelește de trupele lui Horthy, el s-a dus la biserica din Recea și a zis oamenilor: Măi, asta-i România!”. A fost arestat de jandarmii unguri, iar familia s-a refugiat, în mare grabă, la Lugoj. Atunci, acolo, sub un măr rodit, mi-a spus: „În clipa în care țara mea intră în primejdie, eu devin român!”. S-a întâmplat să am bucuria să fiu invitat la dezvelirea monumentului lui Nichita Stănescu la Ploiești. Spre seară, Breban a îmbrăcat haina dramaturgului. A avut premiera piesei sale Bătrâna doamnă și fluturele. După spectacol, m-am ales și eu cu un taifas scris. Printre altele, i-am adus aminte de înțelegerea de la Recea. Mi-a zis: „Mulțumesc, poete, văd că nu ai uitat această temă discutată în urmă cu câțiva ani. Am fost și sunt de acord, în principiu. Trebuie să stau câteva săptămâni acolo, în Maramureș, în zona noastră de deal-vale, munte-deal-vale și să ne cufundăm în mediul nostru istoric, legendar, literar și actual și să încercăm să despicăm originile într-o carte. Eu însumi sunt foarte curios. Îți recomand, în pregătirea cărții noastre, să-l consulți pe scriitorul Vasile Gogea, care a cercetat în Maramureș satul Breb și care a găsit documentele popilor Breban din satul Breb, de pe la 1500. Și eu sunt foarte curios și interesat, pentru că nu am genealogia familiei Breban”. Este mândru de obârșia lui maramureșeană!

În semn de respect pentru valoarea operei, în 7 decembrie 2017 i s-a acordat titlul de „Cetățean de onoare” al județului Maramureș. Atunci academicianul a mulțumit autorităților: „Vă mulțumesc pentru titlul acordat. De asemenea, vă mulțumesc că v-ați gândit la mine și m-ați făcut și pe mine să-mi amintesc de originile  nașterii mele, ale Brebanilor, servitori ai lui Dumnezeu și ai națiunii române, dar și ai nordului românesc”. L-am văzut pe Nicolae Breban sfidând vârsta. Când a venit în Maramureș să-și primească prestigiosul titlu, a parcurs distanța București – Baia Mare, conducând mașina, într-o singură zi, fără popasuri.

Din anul 2009 este membru al Academiei Române. Înaltul for academic i-a organizat o sesiune aniversară omagială cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani. A mulțumit, dar a deplâns faptul că nu știm să folosim cultura pentru a ameliora imaginea pe care o avem în Europa. Știa ce spune, deoarece a stat mulți ani în Germania, Suedia și Franța. În discursul său din Aula Academiei a menționat că nu l-a interesat Premiul Nobel și regretă că nu i-a fost acordat lui Nichita Stănescu. Frumoasă și cinstită recunoaștere a unei valori lirice românești: „Nu, nu m-a interesat, deși regretul e că Nichita, prietenul meu, care era așteptat – eu eram la Stockholm și l-am așteptat – n-a venit. El avea mari șanse să ia Nobelul. Prin el, Europa ar fi avut surpriza unui nivel foarte înalt de poezie. Sunt scriitori de talent, dar nu genii cum a fost Nichita”.

Acest text fie o reverență nordică, prietenească pentru marele și neîmblânzitul spirit cu numele Nicolae Breban! Bărbatul care sfidează vârsta a împlinit 85 de ani. Când unora li se pare învins, el este un învingător!

 

 

1 febr 2019.jpg

Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.