top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Poezie arrow Versuri de Gheorghe Pop (75), nr.3(190),martie 2019
Versuri de Gheorghe Pop (75), nr.3(190),martie 2019 Print
Apr 02, 2019 at 11:00 PM

 


Gheorghe POP – 75

 

Similitudine ereditară

 

vorbesc cu Pământul în limbajul 

și pe înțelesul lui natural, firesc,

cum de altfel vorbesc cu firul de iarbă,

cu toate câte mai sunt și orice statut ar avea

pe tot cuprinsul acestui tărâm dumnezeiesc...

având sentimentul că Planeta întreagă,

asemenea unei mame care-și iubește copilul,

percepe mesajul fiecărui cuvânt, al oricărui gest,

fremătând de drag ca frunzele la adierea de vânt.

 

Iubesc cu toată ființa Viața, Dumnezeiasca Minune,

ce pulsează în lutul din care am fost plămădit,

îndeosebi când tainic, invincibilă trecere,

prin și dincolo de zidurile Turnului de fildeș,

unde vremelnic a poposit, 

curgând năvalnic ca un fluviu fără oprire,

cu destinația predestinată la infinit...

 

Cu Multiversul, sublimul partener, 

în fapt de seară, când conversăm,

schimbând între noi nemaiauzite metafore,

cu imagini și miresme de pe Pământ și din Cer,

rămânem deopotrivă fascinați și uimiți,

cât de mult Unul cu Altul ne asemănăm,

împreună și aparte, 

cât de profund și de constant suntem iubiți

de „Tatăl nostru ceresc”, Creatorul a toate...

 

Din de... Dincolo

 

... din verdele Primăverii trecute,

Toamna îmi bate la ușă,

cu nostalgia frunzelor ruginite,

Speranța privește spre înainte,

la mugurii ce visează pe ram,

o nouă, exuberantă înflorire,

așteptând cu mântuitoare credință,

după logodna Cerului cu Pământul,

zorii Primăverii eterne, când florile,

izvoarele, munții, mările, stelele...

Zidirea întreagă o să cânte

Simfonia dumnezeiască a Iubirii,

Purcezând irezistibil, fără oprire,

din de... Dincolo de nemargini de Fire,

Multiversul transformându-l mirific

într-un Ocean infinit de Iubire...

unde verdele crud al frunzelor

și petalele florilor de toate culorile

vor rămâne de-a pururi neofilite.

 

Implacabil, Timpul...

 

atâtea gânduri nerostite...

și întrebări fără răspuns,

ca o nălucă, implacabil,

Timpul curge, curge

și curge, curge înainte...

nu-l poți opri, nici să-l întorci,

din menirea-i dată

de a ne trece Stixul

în Lumea fără de cuvinte,

cu atâtea gânduri nerostite

și întrebări fără răspuns...

 

Singurătatea

 

Mă prinde de mână, 

Tandru, eu 

la pieptu-mi o strâng,

cu sentimentul că-mi este

unica Iubită fidelă,

din întreaga lume,

Care-mi pătrunde și rămâne

în suflet și-n gând

și orice i-aș face...

și orice i-aș spune...

de mine nu se desparte,

precum umbra de corp,

precum trupul de umbra-i din spate

și astfel, braț la braț, nedespărțiți,

pe drumul cu sens unic

mergem împreună, departe, departe...

 

Vertical, pășesc înainte...

 

... dintru nonexistență,

într-o Lume fenomenală,

de dumnezeiască Poezie...,

conștient de faptul că sunt

înnobilat cu Frumusețe și Rațiune,

baza și sorgintea având-o

în Logosul Sfânt..., 

Vertical pășesc înainte,

în suflet cu un Dor nemărginit...

 

 

Logica refuză, se împotrivește

conceptului, care afirmă

„că hazardul, întâmplarea”...

– ar fi și chiar este –

autorul acestei fantastice,

tainic – miraculoase – „Poveste”...

 

 

De aceea, primindu-le toate,

așa precum (și) sunt, anume:

cu rele mai multe, cu mai puține bune,

vertical, pășesc înainte...

în suflet cu un Dor de nespus,

încrezător, lăsându-mă în mâinile

Marelui Legiuitor, 

al legilor imuabile ale Firii,

iar de la fenomenala Lume,

nu cer și nu (mai) aștept niciun răspuns,

întrucât  El este  în mine...

 

Către... etern – inefabilul Absolut

 

cu fiecare pas pe care l-am făcut

pe Calea ce duce 

către etern-inefabilul Absolut,

în proaspetele-mi urme,

am semănat să răsară

înmiresmate – multicolore,

flori de Primăvară...,

însemne

ale aducerii-aminte,

în Cartea Mare a Firii,

să rămână înscrisă,

cu ipostaticul nimb,

de dorințe și vise...

ale unui Călător efemer,

fascinat de mirajul Vieții,

în drumul Lui neabătut,

către... etern-inefabilul Absolut...

 

Sufletul în perpetuă rugăciune

 

aripi, dă-mi Doamne,

să pot zbura peste spațiu și timp,

până în sfera Neapropiatei Lumini

a Gândului Tău – dintru Care –

m-ai trimis în contingent,

întreg Cosmosul, 

în pieptu-mi să-l inspir,

Crainic să fiu

Logosului divin întrupat,

apoi să vin, să cad, umilit, 

la picioarele Tale, îngenuncheat,

din adâncul Sufletului,

să-Ți mulțumesc, Atotțiitorule Părinte,

că M-ai alcătuit

atât de minunat, atât de minunat...,

de la firul ierbii, înălțându-Mă

în nemărginirea Cerului înstelat...

 

Mesager Luminii Cuvântului

 

... prin Milostivirea nemărginită

a Rațiunii Adâncului, 

din zorii „devenirii întru Ființă”,

Ziditorul a toate M-a împuternicit,

cu pecetea Duhului Sfânt, 

să fiu Mesager Luminii Cuvântului...

celor dezorientați și rătăciți,

Călăuză pe Calea Adevărului,

ce duce cu certitudine, negreșit

întru Împărăția Vieții eterne

și a Iubirii fără sfârșit...

din Nemărginita Milostivire 

a Rațiunii Adâncului...

 

Golgota Singurătății

 

Port un gol imens în suflet

Și prin pustiu-i nesfârșit,

Mă caut disperat pe Mine-Însumi,

Cu sentimentul că-s de negăsit...

 

Aud doar cum vuiește vântul,

Zbătându-se în El duhul tristeții

Și gemetele surde, răstignite, similare

Celor de pe Golgota Singurătății...

 

De când Ne-am întâlnit pe cale

Și ai rămas într-al meu gând,

Am înțeles că – întru această Lume –

Nimic nu este la-ntâmplare,

Nici fără sens și rațiune...

 

Și... și... Nepătrunsule Adânc,

Mi s-a făcut atât de dor de Tine,

Încât alerg înnebunit până

Dincolo de Golgota singurătății

Eul să mi-l aflu locuit

De „Cel-Ce-Este Alfa și Omega”

Și Nemarginile nu-L cuprind...

 

 

 

1 martie 2019.jpg

Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.