top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Blog arrow Cronica literară arrow Incursiuni în opera lui A. E. Baconski de Gheorghe Glodeanu, nr. 11-12(42-43), noi.-dec. 2006
Incursiuni în opera lui A. E. Baconski de Gheorghe Glodeanu, nr. 11-12(42-43), noi.-dec. 2006 Print
Dec 24, 2006 at 10:00 PM

Gheorghe GLODEANU
 

INCURSIUNI ÎN OPERA  LUI A. E. BACONSKY

 

          După seceta culturală din anii 50, poetul şi omul de cultură A. E. Baconsky a jucat un rol important în redescoperirea lirismului şi în impunerea adevăratelor valori estetice. Multiplele ipostaze ale acestei personalităţi proteice sunt identificate de către Crina Bud într-o cercetare monografică, ce reconstituie atât complexitatea profilului spiritual al scriitorului, cât şi traiectul ascendent al acestuia într-o istorie convulsionată, ostilă adevăratelor valori artistice. Este vorba de lucrarea intitulată Rolurile şi rolul lui A.E.Baconsky în cultura română, apărută recent la Editura Paralela 45 din Piteşti. Iniţial teză de doctorat, studiul realizat de către tânăra cercetătoare se impune printr-o serie de trăsături specifice unui asemenea demers: seriozitatea discursului critic, documentarea minuţioasă, o bibliografie ce tinde către exhaustivitate etc. După cum se afirmă în debutul investigaţiei, lucrarea are ca finalitate „decriptarea legendei care învăluie un scriitor incomod – A.E.Baconsky – şi opera sa, ambele derutante prin multiplele lor metamorfoze, dar nu mai puţin fascinante prin realizări”. Studiul propriu-zis are trei paliere distincte, ce abordează principalele sectoare ale creaţiei: poezia, proza şi eseistica. Nu sunt însă ignorate nici celelalte faţete ale activităţii reputatului om de cultură: conducătorul unei reviste literare inovatoare, traducătorul, teoreticianul şi comentatorul fenomenului literar, memorialistul şi interpretul artelor plastice. Reconstituind complexul profil spiritual al scriitorului, Crina Bud relevă drumul ascendent parcurs de către poet în toate sectoarele de activitate. În biografia baconskiană sunt identificate trei vârste de creaţie distincte, determinate de înfruntarea omului cu „teroarea istoriei”. Prima etapă ţine până în 1956, iar volumele publicate (Poezii, Copiii din Valea Arieşului, Cântece de zi şi noapte, Două poeme) se caracterizează prin obedienţa lor faţă de comanda socială, ceea ce duce la sugrumarea lirismului şi a talentului poetului. Chiar şi primele însemnări de călătorie şi articolele publicate în revista Steaua sunt tributare clişeelor epocii. Momentul 1956-1957 este considerat hotărâtor pentru destinul omului de cultură care, la Congresul scriitorilor, se revoltă împotriva dogmatismului. Minirevoluţia baconskiană se declanşează în volumele Dincolo de iarnă şi Fluxul memoriei. Chiar dacă poemele angajate nu lipsesc nici din volumele următoare, lirismul autentic este cel care primează. În 1961, Baconsky publică o primă variantă a teoriei despre Declinul metaforei, pe care o va relua în volumul Poeţi şi poezie din 1963. Cea de a III-a etapă a creaţiei începe în 1967, efectul fiind trecerea la vârsta deplinei conştiinţe artistice. Crina Bud relevă faptul că, în ultimele două perioade ale creaţiei, ale debarasării de măşti, scriitorul îşi asumă în totalitate greşelile precedente. Consecinţa este revizuirea întregii poezii de până la 1967. Apariţia volumului Echinoxul nebunilor şi alte povestiri relevă faţa profundă a scriitorului şi dezvăluie adevăratele sale disponibilităţi. Lecturile retrospective ale poetului duc la un fenomen firesc de eliminare şi esenţializare. Consecinţa este faptul că volumele următoare (Cadavre în vid, Remember, Fals jurnal de călătorie, Panorama poeziei universale contemporane, Corabia lui Sebastian) se supun doar exigenţelor valorice, opţiunii estetice definitive. În paralel cu bătălia pentru estetic, asistăm şi la metamorfozele imaginarului, ale principalelor teme ale creaţiei: timpul, istoria, cuvântul, poetul, sacrul, moartea.

 

          Pentru înţelegerea şi receptarea corectă a operei, Crina Bud reconstituie cu minuţiozitate atmosfera epocii în care şi-a desfăşurat activitatea scriitorul, contextul istoric terifiant, ostil artei autentice fiind considerat responsabil pentru transformările succesive ale creaţiei şi ale atitudinii morale a artistului. Autoarea vede în A.E.Baconsky un destin exemplar pentru ceea ce înseamnă conflictul dintre un artist complex şi un sistem politic totalitar. Crina Bud se dovedeşte o cititoare atentă, care ştie să pătrundă în profunzimea textului. Investigaţia tinde către exhaustivitate şi relevă în mod subtil procesul de decantări succesive prin care a trecut autorul Cadavrelor în vid. Pentru a reconstitui cât mai fidel profilul spiritual al poetului, eseista parcurge numeroase studii consacrate culturii şi literaturii în epoca totalitarismului, trece în revistă cele mai importante publicaţii literare româneşti, citeşte mărturisirile contemporanilor, interviurile scriitorului şi corespondenţa acestuia. Opera scriitorului se naşte într-o confruntare acerbă cu istoria, de unde şi cedările omului în faţa ideologiei vremii. Crina Bud nu trece sub tăcere nici momentele delicate ale biografiei lui A. E. Baconsky, acuzaţiile ce i-au fost aduse îndeosebi de către membrii Cercului literar de la Sibiu, dar insistă cu predilecţie – aşa cum este şi firesc – pe curajul poetului de a-şi exprima dispreţul faţă de sistemul totalitar, susţinerea altruistă a scriitorilor contemporani, activitatea culturală desfăşurată mai întâi în paginile revistei Steaua din Cluj, iar mai târziu la Contemporanul, Gazeta literară şi la Radio. Opera lui A.E.Baconsky este urmărită pe parcursul incredibilelor transformări pe care ea le-a parcurs, cercetă-toarea identificând aici o succesiune de roluri. Lectura se pliază pe cele trei mari domenii de manifestare ale scriitorului (poezia, proza şi eseistica), urmăreşte metamorfozele succesive prezente în cele trei sectoare şi impune o metodă de cercetare proprie. În sfera poeziei, investigaţia vizează trei aspecte: stările principale ale eului liric (adică rolurile poetului), scena necesară creării atmosferei şi imaginarului şi relevarea particularităţilor de limbaj (discursului). Aceleaşi coordonate sunt aplicate şi prozei baconskiene, demers facilitat de faptul că autorul Echinoxului nebunilor rămâne, în esenţă, un poet şi în scrierile sale în proză. În analiza poeziei create de-a lungul a trei decenii (1947-1977), Crina Bud identifică trei ipostaze ale poetului: tânărul ce s-a întâlnit în cetate cu flacăra lozincii de partid, poetul sacerdot, stăpân al sensurilor şi agonicul căutător de sens din ultimele două volume: Cadavre în vid şi Corabia lui Sebastian. Pe lângă meditaţiile asupra rosturilor poetului şi ale poeziei, o altă constantă a liricii baconskiene este tema timpului. Crina Bud identifică două maniere de raportare a eului liric la timp: memoria şi profeţia. Prima atitudine îl impune pe Baconsky drept un poet original în literatura română, în timp ce profeţia devine expresia unei stări de criză. O atenţie deosebită se acordă şi liricii erotice a lui A.E.Baconsky, insistându-se asupra originalităţii acestui sector de creaţie. Autorul Fluxului memoriei este discutat apoi şi în calitatea lui de autor de pasteluri, pastelurile anotimpurilor făcând sinteza între tradiţia speciei întruchipată de Alecsandri, formele ei moderne aparţinând lui Bacovia şi inovaţiile baconskiene. Din lirica unui poet confruntat cu timpul în care trăieşte nu putea lipsi nici meditaţia asupra istoriei, volumul Cadavre în vid fiind considerat „volumul răfuielii cu istoria contemporană”. Observaţiile dedicate discursului reconstituie traseul ascendent parcurs de limbajul poetic baconskian de la clişeele epocii proletcultiste la poezia autentică din ultima parte a creaţiei. Pe tot parcursul investigaţiilor, opiniile formulate se dovedesc pertinente şi sunt bine argumentate printr-o serie de citate elocvente din creaţia poetului.

          Crina Bud nu este numai o bună interpretă a poeziei, ci şi o exegetă remarcabilă a prozei baconskiene. Despre prozatorul Baconsky se afirmă că are două feţe: autorul de proză fantastică din micul volum Echinoxul nebunilor şi alte povestiri şi romancierul contestatar, prozatorul revoltei sociale subterane din Biserica neagră. Exegeta relevă elementele novatoare aduse în epocă de micul volum de proză fantastică Echinoxul nebunilor şi alte povestiri. Este cartea care se aşază într-o bogată tradiţie românească, dar care şi inovează puternic. Crina Bud vede în Echinoxul nebunilor o carte sumă, „cartea tuturor neliniştilor şi obsesiilor artistice baconskiene, un mare poem, o revoltă temperată prin simbol, o confesiune deghizată, un act de exorcizare”. Este lucrarea în care autorul uzează de o tehnică specifică a ascunderii şi revelării sensurilor. Deşi există o anumită dificultate în definirea tipului de proză poematică de care aparţin povestirile baconskiene, exegeta semnalează faptul că ele au fost plasate, de regulă, în sfera fantasticului. Mai mult, se specifică faptul că autorul reuşeşte o necesară înnoire a fantasticului românesc, racordat la modernitatea europeană. Pornind de la tipologia propusă de către Ilina Gregori, Crina Bud plasează povestirile lui A.E.Baconsky în sfera neofantasticului. Prin romanul Biserica neagră, A.E.Baconsky rămâne în istoria literaturii române drept unul din primii ilustratori ai contrautopiei. Cartea este considerată „o parabolă despre indiferenţă şi despre putere”. Despre proza baconskiană se afirmă că nu relatează evenimente, ci stări de suflet, iar protagoniştii nu au consistenţă socială sau caracterială. Un element definitoriu al acestor naraţiuni este suportul lor biblic, în special predicaţia profetică. Servindu-se de parabolă, A.E.Baconsky vorbeşte de dezvoltarea unui sistem totalitar care reuşeşte să se impună prin imitarea formelor familiare ale creştinismului. Crina Bud dă dovadă de o bună cunoaştere a noilor teorii dedicate literaturii fantastice şi este familiarizată cu capodoperele genului în literatura română şi străină. Dintre numeroasele trimiteri posibile, autoarea se opreşte îndeosebi la Mircea Eliade şi la personajul său emblematic Zaharia Fărâmă, la Matei Călinescu (Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter) şi la romanele lui Octavian Paler (Viaţa pe un peron şi Un om norocos), dar paralela s-ar putea extinde şi la alţi poeţi ce au cochetat cu proza fantastică precum Mihai Eminescu, Al. Macedonski sau Tudor Arghezi.

          Aceeaşi minuţiozitate a investigaţiei caracterizează şi secţiunea consacrată rolurilor eseistului. Primul rol este cel al profesorului de poezie, exersat în textele teoretice şi care are drept principal obiectiv definirea fenomenului literar. Viziunea exegetului despre poezie a fost expusă în Schiţa de fenomenologie poetică, rod al unui deceniu de meditaţie şi revizuire. Exegeta reţine drumul parcurs de teoreticianul literar de la realismul socialist la „realismul ontologic” şi insistă pe funcţiile metaforei în viziunea acestuia. Al doilea rol al eseistului este identificat în notele de călătorie şi în comentariile dedicate artelor plastice. În ambele cazuri exterioritatea este considerată doar un pretext pentru meditaţia existenţială sau ontologică.

          Investigaţia realizată de către Crina Bud reconsideră activitatea de excepţie desfăşurată în plin totalitarism de către un mare om de cultură, care a contribuit din plin la îndepărtarea de dogmatism. Având în vedere seriozitatea şi complexitatea investigaţiei, precum şi noutatea punctelor de vedere avansate, lucrarea intitulată Rolurile şi rolul lui A. E. Baconsky marchează un debut editorial extrem de promiţător.  


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.