top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Comentarii arrow Cartea - ca o femeie frumoasă de Vasile Morar, nr. 7-8(26-27), iulie-august 2005
Cartea - ca o femeie frumoasă de Vasile Morar, nr. 7-8(26-27), iulie-august 2005 Print
Aug 28, 2005 at 10:00 PM

Vasile MORAR

 

Cartea - ca o femeie frumoasă

(comentarii la … „Comentarii…”)

 

             Cartea domnului Vasile Radu Ghenceanu, Comentarii de sâmbătă, apărută în 2004 la Editura „Proema” are de toate: prefaţă, postfaţă, argument, cuvânt de încheiere şi, de acum, celebrul colofon cu nu mai puţin cunoscutul cuvânt de final „Tuturor, autorul le mulţumeşte cu recunoştinţă”. E ca o femeie frumoasă ieşită din oglindă după ce şi-a atârnat podoabele, şi-a aşezat cu  cochetărie şuviţele şi şi-a netezit cu înfrigurare volănaşele, acum aşteptând peţitorii. Şi iată că, de această dată, eu sunt cel ce mă apropii cu chipul surpat în luciul pantofilor de lac legănaţi ore în şir sub moi postavuri, plin de sfială şi condescendenţă. Dar cum, de la o anumită vârstă, devenim filosofi şi, păşind mai cu fereală, întrebăm în stânga şi-n  dreapta ce calităţi, dar mai ales ce cusururi are cucoana. În pertinenta prefaţă: Cultura şi ipostazele realităţii, domnul Florian Roatiş susţine: „Cruciada autorului se îndreaptă împotriva celor numiţi chiuitori prin cultură, dar şi a filosofilor de cafenea, altfel spus împotriva unor genii fără portofolii care cred că, prin câteva truisme şi tot atâtea fraze memorate, îşi pot ascunde ignoranţa sau, ceea ce este mai grav, lipsa de talent. Este iluzorie şi, în acelaşi timp, o gravă ilegalitate spirituală, consideră mai departe autorul, credinţa că această precaritate literară şi morală poate fi salvată prin recursul la vreun curent artistic la modă, fie el şi postmodernismul „încăpător”. V.R.Ghenceanu se războieşte apoi cu „neofiţii din cultură” etc., etc.

             M-am speriat, întrebându-mă colateral ideilor constatatorii ale domnului Florian Roatiş: Ce l-o fi apucat pe maestru? Că doar n-o fi îmbrăcat armura lui Baba Novac în care el bate mijloacele mai ales că despre Gruia - fi-su care să bată marginile - prefaţatorul nu pomeneşte nimic? M-am împăcat cu gândul. Ştiindu-l pe V.R. Ghenceanu cavaler al îmboratei figuri când se mânie, deşi-i la inimă postav de patrafir care-ţi trece peste creştet la prima spovadă, ce-am zis, parafrazându-o pe Romica Puceanu? „Dă, şefu’, cu biciu-n mine că prea mi-a crescut  troscot pe limbă şi mi-am pus pană de coţofană la pălărioara nemţească din Corul vânătorilor, în care glasul bărbaţilor vine peste cornul tenor”. Şi iar m-am întărit în mine şi mi-am strigat: bicicleta pe nas şi la lectură, boratom!, să vedem ce câmpi culturali bate, ce şei înnăscute-n postavul metaforei încalecă, căror temple se-nchină, căror filosofii se bagă argat, căror principii le zbenguie în  buric (pană de codobatură şchioapă).

             Şi pe când acestor nedumeriri le făceam inventar, găsesc în „Argumentul” autorului  următoarea, îi zic aici, deocamdată, constatare, care m-a uluit, care m-a bulversat, care mă face responsabil şi afirm că V.R.G. este un gânditor de anvergură, îngrijorat şi aşezat în matricea intelectualului trist: „Cuvântul, prost mânuit, e mai periculos decât orice catastrofă. Pentru că efectul e pe un termen greu de prevăzut” Ce mai putem zice? Constatăm spaima creatorului în faţa ideilor, curse ca parafina pe bastonul lumânării aprinse-n cuvinte.

             Cartea Comentarii de sâmbătă este o carte de învăţătură. O carte în care V.R.Ghenceanu nu-şi propune să epateze. Dimpotrivă, doreşte cu tot dinadinsul să incite, să găsească izvorul argumentului, să dezbată. V.R.G. este, în această carte, un dascăl modern, cultivat, fără ifose, în  care bucuria supremă este precum  cea a ţăranului:  sămânţa, ştiut fiind faptul că, o dată pusă-n pământul bun, ea va rodi. Şi ce pământ mai roditor este decât inima şi inteligenţa scormonitoare a tânărului student?

             Dar să încercăm să decodificăm metoda de lucru a Profesorului, pentru că, orice s-ar spune, V.R.G. rămâne un scriitor şi un profesor, aş zice  ratat”, dacă aş privi profesiunea prin prisma îngustă a nomenclatorului de meserii de la noi din republică sau aş cita DEX-ul în această cauză îngust în posibilităţi.

             Domnia sa stă cu toţii porii, crescuţi hiperbolic şi transformaţi în lentile convergente, spre  ceea ce ne înconjoară. Absoarbe, sintetizează, face conexiuni, se revoltă şi pune cuvântul - singura lui armă şi cea mai eficientă - în slujba realităţii. „Îmbufnarea” domnului V.R.G. este una intelectuală. E scânteia care stârneşte vâlvătaia, e „cheia de contact” care porneşte motorul dezbaterii.

             Repet: Comentarii  de sâmbătă este o carte de învăţătură. E o reflectare în timp. V.R.G. îşi găseşte mereu subiectul dezbaterii îmbracă veşmântul „mâniosului”, „scoate spada”, fie chiar de cruciat, şi izbeşte în rădăcina raiului nu înainte, însă, de a-şi lua martor din literatură, pictură, filozofie, sofişti, heghelieni, renascentişti etc. El clădeşte şi argumentează. El neagă, punându-şi negaţia, suplinindu-o, pe cea a lui Cioran, de-un exemplu. El „înjură”, scoţându-l din demers pe Dumnezeu, de care se teme, îl uită pe Vasile Morar asupra căruia are un ascendent.

             Într-un cuvânt, V.R.Ghenceanu face în cartea Comentarii de sâmbătă un joc intelectual pendulatoriu nu pentru a nega, ci pentru a stârni. Se simte în scrisul lui V.R.G regretul că subiectele, eseurile, comentariile, negaţiile, judecăţile de valoare nu sunt dezbătute, învârtite intelectual, negate, dezmembrate, reînchegate.

             Această carte e una a monologului, deşi VRG nu asta şi-a propus. El voia ca pe frustrările, tristeţile, negările dumisale să se construiască, să se dărâme, să se facă ceva.

             Vasile Radu Ghenceanu este un intelectual de anvergură, intransigent cu companionii, dar mai ales cu el însuşi, de o generozitate severă. Şi de o exigenţă draconică. Te lasă să faci ce vrei în gesturi de indiferenţă tristă, dar taie în carne vie când ai nevoie de sprijin în confirmarea valorii. Pe V.R.G. poţi să-l iei martor în duelul în care şi martorii vor scoate  stilete şi el va câştiga, fii sigur, dar nu-l invita când ţie-ţi tremură pantalonii ca piftia cu gelatină puţină. El se va bate în numele tău, chiar dacă după aceea peste acest nume se vor bălega vacile sterpe.

             Cartea domnului V.R.G., Comentarii de sâmbătă, trebuie citită şi dezbătută. Este o carte care incită. Este o carte în care autorul, prin negaţie, pune întrebări, deschide uşi, invită la meditaţie. Întotdeauna riguros cu sine, nu se putea ca de această dată să-şi rupă cătărămile propriilor corsete. Auziţi: „Toate se impun a fi aşternute pe hârtie cu prudenţă. Căci, să recunoaştem vremea (vârsta!) ne pot juca câteodată renghiuri”.

             Ce renghiuri, Vasile Radu Ghenceanu? Până-n Doh, trei degete de Bădăcin, drumul nu-i lung. Când vreţi, cumpăr din târgul Băii doi cai potcoviţi la picioarele din faţă, că-s ieftini, iar banii-s puţini, şi-o luăm de-a curmezişul, pe deşălate, înspre Sălaj. Vom avea în  chimir o numărătură de lei grei ca să putem trage pe la stabilimente cu cârciumărese tâţoase şi să-ntoarcem  peste cap mastici dulcioare. Nu te-nspăimânta, maestre, o să-ţi ţin eu piciorul când vei sălta-n şa, dar o condiţie-ţi pun: răstigneşte-mi numele între slovele dumitale! Nu de alta, dar femeile frumoase te citesc şi-i bine să dea şi peste mine acolo.


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.