top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Varia arrow Orfeu arrow Poeme de Elena Liliana Popescu, nr. 6(25), iunie 2005
Poeme de Elena Liliana Popescu, nr. 6(25), iunie 2005 Print
Iun 26, 2005 at 10:00 PM

Elena Liliana POPESCU

  

           Născută la 20 iulie 1948 în Turnu Măgurele. Doctor în matematici, profesor universitar la facultatea de Matematică a Uni­versităţii din Bucureşti, poet şi traducător. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, secţia de poezie. Volume de poezie publicate: Ţie (1994), Tărâmul dintre gân­duri (1997), Cânt de iubire/ Song of love (1999), în engleză de Adrian G. Sahlean), Imn Existenţei (2000), dedicat lui Mihai Eminescu, Cânt de Iubire/ Pesma Liubavi (2001, în sârbă de poetul Draga Mirjanić), Pelerin (2003), Peregrino (Spania, 2004, în spaniolă de Joaquín Garrigós), Zbor. Vis şi destin (1999), volumul tatălui său, poetul pilot George Ioana. Volume de traduceri publicate: Intro­spec­ţia (1993), din engleză, Viaţa imperso­na­lă (1994), din franceză,  Înţeleptul de la Arunachala, Vol. I-II, Caosmos. Katharsis nu doar pentru mine (de Moisés Castillo, 2002) din limba spaniolă, Introspecţia. Poeme (2004). Poezii traduse în engleză, spaniolă, sârbă, franceză, italiană, portugheză, olandeză, urdu, sau germană,  publicate în antologii şi în reviste literare din ţară sau din străinătate (Argentina, Canada, Mexic, Serbia,  Spania, S.U.A); articole, proză scurtă, poeme, ale unor autori contemporani din Argentina, Belgia, Brazilia, Chile, Columbia, Mexic, Spania, Panama, Perú, S.U.A., publicate în reviste literare din ţară şi din străinătate (Germania,  Spania, S.U.A.). Premii şi distincţii literare: Diploma spe­cială a Festivalului Internaţional de Poezie de la Uzdin (Serbia), în 1997, şi Premiul întâi la Fes­ti­valul de Poezie de la München, în 1998. Colaborări la reviste literare din străinătate: „Observatorul” (Canada); „Observator München” (Germania) „Alforja”, „Casa del Tiempo”, „La Jornada Semanal”, „El Subterraneo”, „Universo del Búho”, Mexic;  Knijevni Jivot”, „Naša Reč”, „Oglinda”, „Tibiscus” (Serbia); „Empireuma”, „La Vega es”, „La Republica de las Letras” (Spania); „Lumina Lină-Gracious Light” (S.U.A). Colaborări la volume colective: Beyond the Orizon (U. S.A, 1998),  O antologie a poetelor din România (2000),  A la sombra del Tigre (México, 2003).

 

POEME

 

AŞ VREA SĂ-ŢI SPUN

 

Aş vrea să-ţi spun

cum n-am ştiut pân’acum,

ceva ce ţi-ar vorbi

atunci când voi lipsi,

dar m-am izbit mereu

de neputinţa cuvintelor

de a cuprinde tăcerea

aceea surprinzătoare,

ce se transformă-n cuvinte

pure, vindecătoare...

 

CÂND TOTUL SE PIERDE

 

Ceasul nu s-a oprit dar orele

nu se mai văd marcate

pe cadranul timpului

ce stă pe loc, în contemplare.

 

Perspectiva nu s-a pierdut

dar obiectele nu se mai văd

delimitate pe întinderea pură

a spaţiului - cel fără de nume.

 

Viaţa nu s-a sfârşit dar moartea

nu se mai vede la orizont

în aşteptarea fiinţei ce se revolta

cândva, undeva, în ţara uitării...

 

Totul este la locul său ca altădată

deşi totul nu mai înseamnă nimic

când se pierde în spaţiul fără de timp,

în timpul fără de spaţiu...

 

VIAŢA...

 

Viaţa, nesupusă legilor omeneşti,

imperfecţiuni adăpostite-n cuvinte,

incapabile să trăiască fantasticul

joc al  anotimpului necunoscut...

 

O, fiule, nu ţi-am spus niciodată

că timpul este vrăjitorul temut,

doar pentru cel care-şi uită obârşia,

ţara de taină, inima, viaţa, fiinţa,

 

pentru cel ce se zbate în plasa întinsă

cu măiestrie şi farmec oriunde în jur

şi priveşte cu ochi tulburaţi peisajul

îmbietor al grădinilor plăsmuite de el,

 

vede ceea ce vremelnicul stăpânitor

i-aduce cu bună ştiinţă înaintea ochilor,

şi-ascultă ceea ce poate auzi urechea

aflată sub vraja sunetelor modelate

 

cu dibăcia celui ce ştie să mânuiască

secundele, orele, anii şi erele,

putere umbrită doar de neputinţa

păstrării unui singur şi tainic moment,

 

în care poţi trăi pe deplin libertatea,

când puterea îl părăseşte dintr-o dată

pe mai marele vrăjitorilor lumii de vis

şi ai putea să te trezeşti, ca prin minune...

 

NU MAI ŞTII

 

Blândeţea vocii ce ştia să te aline

Rămasă este astăzi fără glas.

Tu nu mai ştii ce s-a-ntâmplat cu tine,

Nici cine-ai fost, nici cine-ai mai rămas...

 

SPRE ALTE LUMI

 

Din viaţa ce părea cândva eternă,

Răsfrântă-n chipurile-i luminoase,

Rămas-au ieri doar steagurile-n bernă:

Pasărea vieţii lor spre alte lumi plecase...

 

PENTRU A AFLA

 

Te-am lăsat să călătoreşti,

să cunoşti diversitatea reflectată

în cele mai nebănuite culori,

arome, sau înfăţişări ale vieţii,

ţi-am îndrumat paşii nesiguri

pentru a întrezări în oglinzile

în care îţi odihneşti privirea,

chiar şi pentru o clipă,

chipul tău necunoscut.

 

Te-am vegheat, pe când zburai,

dintr-un continent în altul,

dintr-un timp în altul,

pentru a afla mai multe

şi mai mult, despre faţa nevăzută

a miracolului zgârie-norilor,

al templelor uitate în singurătatea

culmilor de neatins ale munţilor,

sau în adâncul înfiorat al peşterilor.

 

Te-am inspirat când ai ales coasta

norocoasă - ţi-ai spus - a peninsulei,

pentru a preţui mai mult viaţa şi a vedea

dincolo de sutele de mii de braţe

ale celei care a luat cu sine marea de trupuri,

rămase fără viaţa ce-a continuat să trăiască

în sufletele – chemate deodată să plece,

şi în inima celor rămaşi doar cu amintirile vii,

cu lacrimile, şi cu provocarea de a înţelege...

 

FĂRĂ SFÂRŞIT...

 

A trecut mai întâi vara,

pe care o iubeai atât de mult,

pentru lumina şi culorile ei intense,

şi pentru limpezimea cerului senin,

fără să ne fi întâlnit,

măcar o singură dată

după ziua aceea, neclintită,

deşi dorul ne mistuia

şi de o parte, şi de cealaltă,

a venit şi toamna aurie,

încărcată de aromele gutuilor,

perelor zemoase şi ale strugurilor,

hrănite din dulceaţa pământului

şi a căldurii binefăcătoare

dăruite de vara abia trecută...

 

Apoi toamna,

anotimp al întoarcerii acasă

din călătorii,

pe care o admirai pentru tabloul

uşor încărcat de tristeţe, dar fermecător

în bogăţia nuanţelor de ruginiu

al pădurilor,

a trecut şi ea, încet încet,

fără să ne mai plimbăm împreună

pe aleile încălzite de soarele blând

al timpului culesului roadelor,

şi să ne fi amintit ca altă dată

de albastrul-verde neliniştit al mării,

din ultima noastră călătorie,

dintr-o vară neuitată

-ce îmi pare acum atât de departe-

pe când nu realizam

că aşa ceva este irepetabil

în viaţa aceasta.

 

Şi iată că pe nesimţite,

a venit iarna,

strălucitoare şi rece,

asemenea celei care a venit

să te întâmpine

tocmai când anotimpul reînnoirii,

al verdelui crud, amintind de speranţă,

lăsase locul unei veri ce părea să înceapă,

dar care nu se va încheia vreodată,

rămânând asemenea unei răni deschise

aflate într-un proces de vindecare

fără sfârşit...

 

UNDEVA-CÂNDVA

 

Abia acum

îţi scriu această scrisoare

în care te rog să mă ierţi

pentru că nu am ştiut până azi

că aş putea să-ţi scriu

chiar şi după ce ai plecat

atât de departe,

s-ar putea spune,

pentru totdeauna...

 

Tu ştii că din momentul acela,

al zborului tău neaşteptat,

nu am reuşit să adun

un mănunchi de rânduri

încărcate de speranţă,

deşi am continuat să fac

ceea ce am crezut că e bine,

asemeni celor ce îşi imaginează

iluzoriu că ştiu ce e binele,

în orgoliul lor aflat în expansiune.

 

Şi cu toate că nu ţi-am spus

până acum, tu trebuie să ştii

că dorul de tine a rămas intact,

că nu a trecut nici măcar o zi

fără să nu fi aşteptat să-ţi aud glasul,

recitând în lumina zorilor

cele mai frumoase poeme din univers,

imaginându-ne ca altădată

că este o zi obişnuită,

a unui anotimp oarecare,

dintr-o planetă uitată de lume,

care îşi trăieşte, neştiut,

asemenea ţie,

undeva-cândva,

viaţa, fără de moarte.


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.