top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Proză arrow Jurnal de scriitor (XII), nr. 5(24), mai 2005
Jurnal de scriitor (XII), nr. 5(24), mai 2005 Print
Mai 29, 2005 at 10:00 PM

V.R.GHENCEANU

 

JURNAL DE SCRIITOR SAU
DESACRALIZAREA CONTINUĂ
(XII)

(contribuţii la o istorie culturală)

 

           18-28 martie 1966

           Sunt trimis la Carei de Vida Gheza şi Valeriu Achim - şefii culturii. Execut ordinul fără plăcere. Mă duce Anton Sâncean, şofer pe microbusul TV. al C.R.C.A. Omul e nervos pentru că motorul scoate gaze înăuntru, dar şi pentru că la ieşirea din Baia Mare n-a avut „cocori” (adică ciubucari, călători spre zona unde mergem ca să-şi scoată bani pentru masa de prânz.) Mă simt şi eu vinovat că n-au fost inspiraţi aceşti călători să ne stea în drum; omul a pierdut banii de masă (taxa Baia Mare Satu Mare: 10 lei!). Când sosesc la Carei, spre seară, aflu că trebuie să ajung la Eriusâncrai, unde voi intra în componenţa unei brigăzi de control de la Bucureşti. Brigada era deja aşezată la masă; se tăiase un porc şi se amenajase un dormitor într-o sală de clasă. Fac cunoştinţă cu „brigadierii”: Atanase Stegărescu, Gheorghe Olah, Vasile Maghiaru, Ştefan Matei şi cu mine. Eu mă voi ocupa de bibliotecile din Eriusâncrai, Satul Mic, Ţeghea, Craidorolţ, Crişeni, Moftinul Mare, Moftinul Mic, Domăneşti, Ghilvaci. Timp de zece zile stau printre cărţi, discut cu bibliotecarii şi cu mulţi cititori. Activitatea e bună, dar salariul, plata,  e mică, în biblioteci e frig, nu sunt lemne (fac foc cu hârtii şi tulpini uscate de floarea soarelui), iar cărţi sunt puţine, şi destule, rupte. Când scriu în raport toate astea, şeful colectivului, tovarăşul Gheorghe Pană, mă ceartă şi-mi spune că nu sunt bine orientat. La final bem vin de Carei, foarte bun, pe care-l aduce Vasile Maghiaru.

 

           15 aprilie 1967

           E o perioadă agitată, cultural, în toată regiunea. Se caută talente pentru Dialogul la distanţă programat pentru luna august în întrecere cu regiunea Mureş Autonomă Maghiară. Televiziunea a pus pe jar cultural toată ţara. Eu răspund, ca inspector la C.R.C.A. Maramureş, de toate preselecţiile. Azi nebunia e la Baia Mare. Duminica trecută, la Carei, era s-o încurc: am întârziat, şi Vasile Coţ de la regionala de partid m-a scos din juriu şi  m-a ameninţat: „te trimit în producţie!” Numai că eu sunt profesor şi „producţia” mea e catedra. Cineva m-a pârât că am chefuit cu orchestra lui Karacsony toată noaptea. A doua zi, Coţ m-a scrofălit şi m-a iertat.

 

           8 iunie 1967

           Mă aflu la Sighetu Marmaţiei pentru cercetarea unei sesizări locale privind Casa de cultură din localitate. Am o discuţie cu tov. Sturza, secretarul Sfatului popular orăşenesc. Dânsul îi învinuieşte de ineficienţă economică pe lucrătorii Casei de Cultură: Ioan Berciu, Adrian Rübl şi Ioan Bârzoi. Ciudat mi se pare că tov. secretar cere să se câştige din manifestările culturale! Zice, spre pildă, că la Teatrul popular din Sighet s-a montat spectacolul Fii cuminte, Cristofor de Aurel Baranga şi că regizorul Marius Popescu a încasat 4000 lei pentru regie şi 2500 lei pentru scenografie, lucrând numai două săptămâni; că pentru spectacol s-au cheltuit în total 15.000 lei şi s-au încasat 11.000 lei din reprezentaţii

           „N-avem voie să pierdem la piese de teatru”, susţine omul nostru, jurist de meserie, ca şi cum n-ar şti că teatrul este genul de artă care consumă talent, inteligenţă, efort şi bani. Aşa stând lucrurile, am propus maestrului Vida, prin referat, să claseze „cazul” celor trei „vinovaţi de ineficienţă economică”!

 

           26 decembrie 1969

           La teatrul naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti văd spectacolul „Un om = un om” de Bertold Brecht. Tipic brechtian, o piesă scrisă în tinereţe. Se vede că regizorul ştie opinia lui Brecht drept care „scena a început să aibă o funcţie pedagogică”.

 

           20 ianuarie 1970

           La Palatul nou politico-adminitrativ s-au discutat proiectele pentru decorarea peretelui din faţa intrării în sala de şedinţe şi pentru friza unei uşi imense. Prezintă proiecte artiştii Mihai Olos, Valentina Boştină şi o lucrare comună Törös Gabor şi Kondrak Carol. În juriu se află sculptori şi critici din Bucureşti: P. Jacobi, Ion Nicodim, I. Anastasiu, Mihai Gheorghiţă. După deliberări de câteva ore, la care am luat parte şi eu, se hotărăşte aprobarea proiectului Törös-Kondrak. Seara, după o bere, ne luăm bilete la Cinematograful „Dacia”. Vedem filmul Fraţii Karamazov. Modest.

 

           25 ianuarie 1970    

           Azi, la Cenaclul „Nord” din Baia Mare, pictorul Mihai Olos oferă un spectacol „de tăcere”: a întins o panglică de hârtie de circa 80  de m, din biroul Casei de Creaţie (Centrul vechi, Piaţa Libertăţii, nr.13), pe geam, pe trotuar şi înapoi pe trepte, până în sală, alăturându-se începutului. Interesant a fost că trecătorii duminicali (era ora 10) se opreau, priveau, se mirau. Unii pricepeau că era un spectacol mai ciudat. Totul s-a sfârşit cu o ceartă între Mihai Olos şi Mihai Cupcea. După cenaclu ajungem cu un autocar la Copalnic Mănăştiur. Susţinem acolo un excelent „almanah cultural”. Participă: Dr. Valerian Păltineanu, Dr. Ion Pop - Sistem, poeţii Ion Iuga, V. R. Ghenceanu şi Ştefan Beelu, prozatoarea Terezia Tătaru, pictorii Alexandru Şainelic şi Mihai Olos, profesorii Elvira Sălăjan, Ioniţă Iuga, Ion P.Pop şi Vasile Leschian, învăţătorul  culturnic Virgil Baţioc.

 

           30 ianuarie 1970

           Se pune problema aniversării a 90 de ani de la înfiinţarea corului mixt din Seini şi organizarea unor manifestări speciale în acest scop. Ne ducem acolo să vedem ce e de făcut: Valeriu Achim, Gavril Bărbuş, Virgil Batioc, Nicoară Timiş, V.R. Ghenceanu. Ne întâlnim cu coriştii şi cu dirijorul, distinsul  şi destoinicul domn Mihai Bălaj. Dirijorul are deja redactată o carte de istorie corală în Seini. Spre seară, la Baia Mare, ne întâlnim cu dl.Staianovici, directorul Teatrului contemporan din Belgrad. S-a stabilit ca turneul Teatrului dramatic din Baia Mare să aibă loc în luna mai a.c., cu 45 de oameni. Pentru un grupaj de poeme primesc de la fondul literar suma de 713 lei.

 

           5 februarie 1970

           Mihai Olos a organizat azi, pe Câmpul tineretului din Baia Mare, primul concurs de sculptură în zăpadă. Artiştii au fost câţiva elevi din liceele oraşului. La un moment dat, spre seară, câmpul tineretului arăta ca un muzeu al sculpturii moderne, cu lucrări excelente. Evanescente - din păcate! Sper să nu fie trecătoare iniţiativa lui Olos. Se vede că artistul a fost în Japonia. Preluarea creatoare e sau nu e un  păcat!

 

           10 februarie 1970

           Mă aflu la Sighetu Marmaţiei împreună cu istoricii Aurel Socolan şi Valeriu Achim. Localnicii sunt nemulţumiţi că, în loc central, se ridică - de cine ştie când ! - un monument închinat unor ofiţeri din armata lui Kosuth (cu numele Szilagyi şi Moricz) care au luptat împotriva armatelor lui Avram Iancu. În timp ce în oraş nu există nici un monument dedicat revoluţionarilor români, celor doi ofiţeri maghiari - care au ucis români - li s-a ridicat un monument. Cercetătorii istorici propun soluţii diferite: fie mutarea monumentului în discuţie în alte locaţii (în cimitirul catolic, eventual), fie realizarea unui monument alături, dedicat unor revoluţionari români din Maramureş (Ion Buteanu, Iosif Man etc.). Istoricii care mă însoţesc împărtăşesc opiniile respective.

 

           12 februarie 1970

           Un eveniment: vin americanii! Azi, la restaurantul  Bucureşti din Baia Mare vizionăm concertul de muzică uşoară prezentat de americanul Lloid Morrison. Un tip deosebit, hirsut; omul străbate lumea pe jos şi se întreţine din cântec. Iată un artist care trăieşte liber din arta lui.

 

           13 februarie 1970

           Azi a sosit de la Braşov poetul George Boitor. Ne aduce un nou număr al revistei Caiete de literatură” pe care o alcătuieşte acolo. Tragem un chef straşnic la „Bucureşti” şi apoi ne citim poezii până dimineaţă. Scara de apă s-a bucurat de succes. Acum îl simt puternic influenţat de trubadurul Tudor Gheorghe.

 

           14 februarie 1970

           În revista „Luceafărul”, la rubrica avanpremiera editorială, apare anunţul despre cartea mea pentru copii Cartea literelor mari, Editura tineretului, Bucureşti, încă în tipografie.

 

           16 februarie 1970

           La partid se analizează activitatea muzeistică din judeţ. Elvira Gabor, preşedinta Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă, în discursul dumisale la temă foloseşte sintagma „Maramureşul istoric”. Politicienii sar ca arşi, o critică aspru şi afirmă că „în documentele de partid nu se foloseşte un asemenea termen”. Câţiva istorici încearcă să aducă argumente, dar sunt puşi la punct.     

1 martie 2019.jpg

Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.