top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Traduceri arrow Traduceri de Magdalena Filary (Wisława Szymborska), nr. 2(81), februarie 2010
Traduceri de Magdalena Filary (Wisława Szymborska), nr. 2(81), februarie 2010 Print
Feb 21, 2010 at 06:00 PM

Wisława SZYMBORSKA

                            
         
Poetă, eseistă, critic literar şi traducătoare din limba franceză, s-a născut pe 2 iulie 1923, în Bnin, lângă Poznań. Textele poetei sunt neobişnuite, interiorizate, cuprinzând adesea un subtext filozofic desluşit. Creaţia ei se caracterizează prin precizia cuvântului, prin ironie şi prin paradox. De asemenea, întâlnim în poeme imagini cu caracter moral sau existenţialist. Din volumele sale: Orice întâmplare, O sută de bucurii, Bucuria scrierii. A fost onorată cu premiul Goethe în 1991 şi cu premiul Herder în 1995. Laureată a premiului Nobel pentru literatură în 1996.

 

Nimic de două ori

 

Nimic nu se întâmplă de două ori

şi n-o să se întâmple. Din această cauză

ne-am născut fără deprindere

şi o să murim fără rutină.

 

Chiar dacă am fi elevii

cei mai slabi în şcoala lumii,

n-o să repetăm

nicio iarnă nicio vară.

 

Nicio zi n-o să se repete,

nu există două nopţi asemănătoare,

două săruturi identice,

două schimbări de priviri identice.

 

Ieri, când numele tău

l-a pronunţat cineva tare lângă mine,

am simţit aşa ca şi cum un trandafir

a căzut prin fereastra deschisă.

 

Astăzi, când suntem împreună,

am întors faţa spre perete.

Trandafir? Cum arată un trandafir?

Este oare o floare? Sau poate o piatră?

 

De ce tu, oră rea,

te amesteci cu teama inutilă?

Eşti - deci trebuie să treci.

O să treci - deci asta e frumos.

Zâmbind, îmbrăţişaţi

încercăm să căutăm un acord,

deşi ne deosebim unul de celălalt

ca două picături de apă curată.

 

Pisica în apartament pustiu

 

A muri - aşa ceva nu se face unei pisici.

Căci ce are de făcut pisica

în apartament pustiu.

Se urcă pe pereţi.

Se freacă printre mobilă.

Parcă nimic nu e schimbat aici,

dar totuşi e ceva.

Parcă nimic nu e mişcat,

dar totuşi e atins.

Şi lampa nu mai luminează nopţile.

 

Paşii se aud pe scări,

dar străini.

Şi parcă nu e aceeaşi mână ce pune peştele pe farfurie.

Ceva nu începe aici

în timpul său normal.

Ceva nu are loc aici

cum ar fi trebuit.

Cineva era aici şi era,

şi apoi a dispărut deodată

şi perserverent nu este.

În toate dulapurile s-a uitat.

Prin rafturi a tot umblat.

S-a băgat sub covor şi a verificat.

Chiar a încălcat înţelegerea

şi a împrăştiat hârtii.

Ce mai este de făcut.

A dormi şi-a aştepta.

Când să se întoarcă,

doar apare.

Atunci o să afle,

că nu se poate aşa cu pisica.

O să meargă în direcţia lui

parcă n-ar vrea deloc,

încet,

pe lăbuţe foarte supărate

Şi la început nici nu sărea, nici nu mieuna.

 

Portretul unei femei

 

Trebuie să fie de ales.

Trebuie să se schimbe ca să fie la fel.

E uşor, imposibil, greu, merită o încercare.

Ochii îi are, când trebuie, o dată albaştri, o dată gri,

Negrii, veseli, fără cauză plini de lacrimi.

Să doarmă cu el ca prima la întâmplare, singură pe lume.

O să-i nască patru copii, niciun copil, unul.

Naivă, dar sfătuieşte cel mai bine.

Slabă, dar o să care.

N-are cap pe umeri, o să aibă.

Citeşte Jaspers şi reviste pentru femei.

Nu ştie pentru ce este acest şurub şi o să construiască un pod.

Tânără, ca de obicei tânără, încă tânără.

Ţine în mână o vrabie cu aripa ruptă,

banii proprii pentru o călătorie departe şi lungă,

un tocător pentru carne, o compresă şi un pahar cu vodkă

Unde aleargă aşa, nu este obosită.

Nu, numai puţin, foarte puţin, nu e nimic.

Fie îl iubeşte, fie s-a încăpăţânat.

Pentru bine, pentru rău şi mila dumnezeiască.

 

Trei cuvinte, cele mai ciudate

 

Când rostesc cuvântul Viitor,

Prima silabă pleacă deja în trecut.

 

Când rostesc cuvântul Linişte,

O distrug.

 

Când rostesc cuvântul Nimic,

Creez asta, ce nu intră în nicio inexistenţă.

 

Prospect

 

Sunt pastilă pentru calmare.

Acţionez în casă

Am efect în oficiu,

mă aşez la examene,

sunt prezentă la dezbateri judiciare,

lipesc grijuliu oliţe sparte

- numai mă ia,

dizolvă sub limbă,

numai mă înghite cu apă.

 

Ştiu ce să fac cu nefericirea,

a suporta o veste rea,

a micşora nedreptate,

a lumina lipsa de Dumnezeu,

a alege pentru faţă pălăria de doliu

Pentru ce aştepţi -

ai încredere în mila chimică.

 

Mai eşti tânăr (tânără)

Ar trebui să te instalezi cumva.

Cine a zis,

Că viaţa trebuie trăită curajos?

 

Dă-mi înapoi prăpastia ta -

O s-o căptuşesc cu visul,

O să-mi fii recunoscător (recunoscătoare)

pentru patru labe pentru a cădea.

 

Vinde-mi suflul tău.

alt negustor n-o să se întâmple.

 

Alt diavol nu mai este.

 

Muzeu

 

Sunt farfurii, dar nu este poftă.

Sunt verighete, dar nu este reciprocitate

de cel puţin treisprezece ani.

Este evantai - unde rumeneală?

Sunt săbii - unde mânie?

Şi lăută nici nu zăngăneşte la ora gri.

 

Din lipsa eternităţii au adunat

zeci de mii de lucruri vechi.

Portar cu muşchi moţăie dulce

lăsând să atârne mustaţa deasupra vitrinei.

 

Metale, lut, pană

încet triumfă în timp.

Chichotesc numai bold după femeia veselă din Egipt.

 

Coroana a aşteptat capul

A pierdut palma pentru mănuşă.

A câştigat pantoful dreapta deasupra capului.

 

În ceea ce mă priveşte, trăiesc, vă rog să mă credeţi.

Cursa mea cu rochia durează în continuare.

Şi ce încăpăţânare are!

Şi dacă ea ar vrea să supravieţuiască!

 

Dragostea la prima vedere

 

Amândoi sunt convinşi,

că i-a unit un sentiment subit.

Frumoasă este această siguranţă,

dar nesiguranţa este mai frumoasă.

 

Cred că dacă nu

se cunoşteau mai devreme,

nimic între ei nu se întâmpla niciodată.

 

Şi ce pentru asta străzi, scări, coridoare,

pe care s-ar putea trece pe lângă de mult?

 

Aş vrea să le întreb,

dacă nu ţin minte -

poate în uşa culisantă

cândva faţă în faţă?

vreun „îmi cer scuze” în înghesuială?

vocea „greşeală” în receptor?

- dar ştiu răspunsul lor.

Nu, nu ţin minte.

 

I-ar mira foarte mult,

că de mult timp deja

s-a jucat cu ei întâmplarea.

 

Încă nu e gata cu totul

se schimbă pentru ei în soartă,

i-a apropiat şi i-a îndepărtat,

le-a ieşit în calea

şi înăbuşind chicoteala

sărea deoparte.

 

Erau semne, semnale,

şi ce din asta că ilizibile.

Poate trei ani în urmă

sau marţea trecută

vreo frunză a zburat

de pe umăr pe umăr?

Era ceva pierdut şi ridicat.

Cine ştie dacă deja nu mingea

în tufişul copilăriei?

 

Erau clanţe şi sonerii

pe care din vreme

pipăitul se punea pe pipăit.

Valizele lângă sine în magazie de bagaje

A fost poate într-o noapte acelaşi vis,

Imediat după trăire s-a tulburat.

 

Căci fiecare început

este numai o continuare,

iar cartea întâmplărilor

totdeauna deschisă în jumătate.

 

Prezentare şi traducere de Magdalena FILARY


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.