top
   
 
 
Acasă
Domenii
Galerie Foto
Catalog Reviste
Colegiul de redacţie
Editura
Blog
Legături
Cautare avansată
Contact
__________________________

Acasă arrow Domenii arrow Traduceri arrow Traduceri de E.Liliana Popescu şi Vlad Copil (Tozan Alkan şi Kornelijus Platelis),nr. 5(84),mai 2010
Traduceri de E.Liliana Popescu şi Vlad Copil (Tozan Alkan şi Kornelijus Platelis),nr. 5(84),mai 2010 Print
Mai 23, 2010 at 07:00 PM

Tozan ALKAN

                            

           Născut în 1963, Tozan Alkan a absolvit Colegiul Galatasaray şi Facultatea de Litere la Universitatea  Boğaziçi din Istanbul. A predat  la Şcoala de Limbi Străine a Universităţii din Istanbul. A tradus din engleză şi franceză în turcă, din opera mai multor poeţi printre care Anatole France, Charles Baudelaire, Lord Byron, Victor Hugo, Oscar Wilde, William Blake, Emily Dickinson, Tristan Tzara, Philippe Soupault, D.H. Lawrence, William Butler Yeats. A publicat volumele de poezie:  Zaman ve Maske (Ed. Donkişot, 2003), Kalbin Akşamüzerleri (Ed. Donkişot , 2005), Rüzgâr (Ed. Artshop, 2007).  Editează  revista „Çevirmenin Notu” de traduceri de poezie. Este membru al centrului PEN din Turcia, al Sindicatului Scriitorilor din Turcia, al Turkish Authors Association şi  al Professional Association of Owners of Scientific and Literary Works.

 

Timp şi Mască

 

Timpul este şi o mască a regretelor,

Asemenea unei pete pierdute de cerneală ce comite

Primul păcat pe foile albe

 

Uşile nu pot fi încuiate şi pe dinăuntru şi pe dinafară

Totul este la fel în grădina amintirilor

Un trup făcut bucăţi, ani petrecuţi în înşelăciuni

Otrava se scurge prin iederă

Mă laşi într-o cămaşă apretată

Adun multe lucruri, mai ales trupuri moarte

Dar propria mea moarte mă va aduna într-o zi

 

Timpul este şi o mască a regretelor,

Asemenea unei pete pierdute de cerneală care comite

Primul păcat pe foile albe

 

Şi eu am curs în tine ca puritatea

Mările se frângeau, goliciunea se agăţa de braţele mele

Sunt o corabie scufundată golită de pasageri

Caracatiţă fără braţe! Cu câtă cruzime m-ai sugrumat

Cât de sângeros mi-ai supt creierul!

 

Am renunţat la scris

Poemul acela roşu dramatizat de iubiri

Cum trenurile tale nu aveau peroane de care să se apropie,

Lanternele nu dădeau lumină, tăcerea era surdă,

Am încercat pistoale prin bazaruri fără speranţă,

M-am cercetat zadarnic din cap până în picioare

 

Timpul este şi o mască a regretelor,

Asemenea unei pete pierdute de cerneală ce comite

Primul păcat pe foile albe

 

Suferinţă pe pământ

 

Atât de multe picături se adună în vocea ta tânguitoare

lumea e acolo când te întorci pe stradă

timpul întâlneşte viaţa de zi cu zi acolo

păsările de pe sânul tău obosit

sunt vioaie

 

Sentimentele copacilor se ascund sub scoarţele lor

cerul în albastru e purtat de norii săi

pe care nimeni nu ştie încotro o să-i sufle vântul

împărţim o zi jumătate-jumătate

între pământ şi cer

 

Sunt  atât de mulţi copaci fără somn

dar jungla e singuratică noaptea asta

ploaia ne aşteaptă să ne întoarcem,

îngrijorată de sine şi pierdută

de parcă s-ar fi trezit dintr-un vis cu ochii deschişi

 

Kornelijus PLATELIS

 

            S-a născut în 1951 în Šiauliai, Lituania. Poet, eseist şi traducător. A absolvit Institutul de Construcţii din Vilnius în 1973 şi a lucrat până în anul 1988 ca inginer în Druskininkai, când s-a integrat în mişcarea democratică de eliberare a Lituaniei. În anii care au urmat, a deţinut diferite poziţii guvernamentale, printre care funcţiile de ministru adjunct al Culturii şi Educaţiei şi de ministru al Educaţiei şi Ştiinţei. Este membru al Asociaţiei Scriitorilor din Lituania şi al Asociaţiei Traducătorilor literari din Lituania. În anul 2002 a fost distins cu Premiul Naţional pentru Cultură si Artă. A publicat volumele de poezie: Žodziai ir dienos (Cuvinte şi zile, 1980), Namai ant tilto (Casă pe pod, 1984), Pinklės vėjui (Capcane pentru vânt, 1987), Luoto kevalas (Coca vaporului, 1990), Prakalbos upei (Rugăciuni pentru un râu, 1995), Atoslūgio juosta (Marca mareei, 2000) şi Palimpsestai (Palimpseste, 2004), volumul de eseuri Būstas prie Nemuno (Existând lângă Nemuno, 1989) şi traduceri în lituaniană din opera mai multor scriitori printre care T.S. Eliot, Czesław Miłosz, Ezra Pound, şi Imnurile din Rig Veda. A publicat mai multe eseuri, articole critice şi povestiri în diferite antologii şi în reviste. Poeme ale sale au fost traduse în peste douăsprezece limbi.

 

Lapte şi roşii

ea a lăsat un bilet: dragă
cumpără două sticle de lapte şi două
roşii el a reflectat mai mult timp
citind biletul stând aşezat pe scaunul

din bucătărie cum laptele alb este într-un pahar
smântânos şi alb
ca pielea feţei ei
el va curge trecându-i de buze în stomac
apoi ea se va şterge cu un şervet

alb în timp ce roşiile
sunt roşii ca buzele sucul lor

alunecă pe bărbia ca marmura
până când o mână albă îl şterge
(roşiile sunt atât de suculente!)
ochii ei vor străluci de dorinţă
ea va purta o rochie albă
sau o fustă ecosez
el va cumpăra cu siguranţă
două sticle de lapte şi două
roşii

Onoare şi justiţie

 

Onoarea este pentru cel hoinar. Nu are

greutate. Este ca un fluture cu aripi ca o lamă

pe umărul cuiva. Nu îşi măreşte povara

chiar dacă s-ar transforma în piatră, îngreunându-i gândurile

cu certitudini. Este mereu acolo,

în ţesăturile nervilor, imagini ale relaţiilor.

Este uneori mai importantă decât viaţa.

 

Justiţia este pentru cel sedentar. Îi apără

bogăţia şi persoana, uneori spaţiul oarecum

rânced al existenţei sale, se întâlneşte cu hoinarul arogant

cu săbii şi zale, cântăreşte după

codexuri, documente şi martori

în ochii cărora onoarea nu a strălucit de multă vreme.

Pentru că bogăţia este grea ca viaţa.

Este uneori mai importantă decât viaţa.

 

Se întâmplă, ca sedentarul să încerce să apere

onoarea cu justiţia. Cât de regretabil.

 

(Iunie 2001)

 

Călătorie în primăvară

 

Portocali, lămâi, lovind

solul ocru,

flori de migdal, chiparoşi, în depărtare

Golful albastru al Corintului şi pietre

şi stânci şi limbaj izvorând pretutindeni

ca iarba luxuriantă: nu vă depăşiţi

limitele, nu treceţi peste pragul

prea înalt pentru piciorul unui muritor.

Vine un val. Corint, apoi Eleusis.

Core se întoarce încet către valea inundată

în lumina soarelui, portocali bătându-i la uşă.

Retrăgându-se, Gnosis părăseşte porturile

complicate ale lui Psyche. Nu depăşiţi.

 

(Martie 2003)

 

Prezentare şi traducere de

Elena Liliana POEPSCU şi Vlad COPIL


Acasă | Domenii | Galerie Foto | Catalog Reviste | Colegiul de redacţie | Editura | Blog | Legături | Cautare avansată | Contact |

All Rights Reserved 2010 © Designed by: MultiNet.Ro
This site uses Free Software released under the GNU/GPL License.